tête
Vezi și : tete, tète, tetë, tété, tētē, tę̋tę̌, tê tê |
(français)
Etimologie
Din franceză medie teste, care provine din franceză veche teste < latină testa („cărămidă; ulcior, oală”). Înlocuise cuvântul moștenit chef (din latină caput), care este încă folosit în unele expresii.
Înrudit cu catalană testa, italiană testa, occitană tèsta, testa, portugheză testa, română țeastă și spaniolă tiesta.
Pronunție
Substantiv
tête f., têtes pl.
- (anat.) cap
- Avoir la tête ronde, la tête plate, la tête pointue. — Avoir la tête enfoncée dans les épaules.
- (fig.) cap
- (p.ext.) cap, șef, conducător
- (la fotbal) cap
- (fam.) tip inteligent
- Ce type-là, c'est une tête.
Sinonime
- 1: (anat.) (fam.) bocal, (fam.) boule, (fam.) caboche, (fam.) cafetière, (fam.) calebasse, (argou) carafe, (înv.) chef, (argou) chou, (argou) ciboulot, (argou) citron, (fam.) fiole, (fam.) (vulgar) gueule, (fam.) tronche
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Omofone
- tet, tèt, tets, tèts
- têt, têts
- Têt
- tète, tètent, tètes
- têtes
- teth, teths
- tette, tettent, tettes
- thète, thètes
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
expresii
Vezi și
vedeți și