treacăt

română

Etimologie

Din a trece + sufixul -ăt.

Pronunție

• AFI: /ˈtre̯a.kət/

Substantiv

Declinarea substantivului treacăt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	treacăt	invariabil
Articulat	treacătul	invariabil
Genitiv-Dativ	treacătului	invariabil
Vocativ	treacătule	invariabil

1. faptul de a trece.
2. (reg.) drum de trecere.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Din treacăt = din fugă, fugitiv.
• În treacăt =
  • în trecere.
  • în fugă, la repezeală.
  • în câteva cuvinte, pe scurt; pe deasupra, superficial.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartate
• certata

Referințe

• DEX '98 via DEX online