trebui
Etimologie
Din slavă trĕbovati.
Pronunție
- AFI: /tre.bu'i/
Verb
Conjugarea verbului trebui | |
Infinitiv | a trebui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
trebui |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să trebuie |
Participiu | trebuit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva).
- Trebuie să mai fac un singur pas.
- (v.tranz. unipers. și impers.) este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să...
- Trebuie să procedăm astfel...
- (v.tranz. unipers. și impers.) a fi probabil sau posibil, a se putea presupune.
- Trebuie să fie coaptă poama.
Sinonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți
- Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...)
Traduceri
a avea ca necesitate; a-i fi necesar
|
|