trimis

română

Etimologie

Din a trimite.

Pronunție

• AFI: /tri'mis/

Substantiv

Declinarea substantivului trimis
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trimis	trimise
Articulat	trimisul	trimisele
Genitiv-Dativ	trimisului	trimiselor
Vocativ	trimisule	trimiselor

1. (rar) trimitere.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din a trimite.

Substantiv

Declinarea substantivului trimis
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trimis	trimiși
Articulat	trimisul	trimișii
Genitiv-Dativ	trimisului	trimișilor
Vocativ	trimisule	trimișilor

1. persoană căreia i s-a încredințat o misiune oficială; delegat, mesager.
2. reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului.
3. (fig.) apostol, misionar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online