tub
Etimologie
Din franceză tube < latină tubus.
Pronunție
- AFI: /tub/
Substantiv
| Declinarea substantivului tub | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tub | tuburi |
| Articulat | tubul | tuburile |
| Genitiv-Dativ | tubului | tuburilor |
| Vocativ | tubule | tuburilor |
- piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre și lungimi diferite, întrebuințată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze.
- sistem tehnic având o carcasă în formă de tub; (spec.) corp tubular în care se introduc unele conducte electrice în clădiri.
- (la unele instrumente muzicale) țeavă care produce sunete de diferite tonalități (în funcție de lungimea și diametrul piesei respective) când trece un curent de aer prin ea.
- înveliș cilindric din metal sau din carton, în care se află explozibilul și proiectilul unei arme de foc.
- recipient subțire din metal, în care se țin diferite paste alimentare sau preparate cosmetice și medicale.
- canal natural care intră în componența unor aparate sau organe animale și vegetale și prin care circulă hrană, aer etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online