umor

română

Etimologie

Din franceză humeur.

Pronunție

• AFI: /u'mor/

Substantiv

Declinarea substantivului umor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	umor	'
Articulat	umorul	'
Genitiv-Dativ	umorului	'
Vocativ	'	'

1. înclinație spre glumă și ironie, ascunse sub o seriozitate aparentă.
2. vorbă care exprimă o astfel de înclinație.

Traduceri

Traduceri