urmare

română

Etimologie

Din urma.

Pronunție

• AFI: /ur'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului urmare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urmare	urmări
Articulat	urmarea	urmările
Genitiv-Dativ	urmării	urmărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a urma și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri