ustura

română

Etimologie

Din latină ustulare.

Pronunție

• AFI: /us.tu'ra/

Verb

Conjugarea verbului ustura
Infinitiv	a ustura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	-
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să usture
Participiu	usturat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură.

   Îl ustură limba.

2. (fig.) a provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera.

Cuvinte derivate

• usturare
• usturător
• usturătură
• usturime
• usturoi

Expresii

• A ustura (pe cineva) inima (sau la inimă) = a simți o extraordinară durere sufletească

Traduceri

a supune unei senzații dureroase (prin urzicare, înțepare, arsură etc.)

albaneză: pickoj (shqip) catalană: picar (català) engleză: sting (English) finlandeză: pistää (suomi) franceză: piquer (français) germană: stechen (Deutsch) indoneziană: menyengat (Bahasa Indonesia)

interlingua: piccar (interlingua) japoneză: 刺す (日本語) (sasu) neerlandeză: steken (Nederlands) portugheză: picar (português) spaniolă: picar (español) suedeză: svida (svenska) turcă: sokmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online