vârtute

română

Etimologie

Din latină virtus ~utis.

Pronunție

• AFI: /vɨr'tu.te/

Substantiv

Declinarea substantivului vârtute
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vârtute	vârtuți
Articulat	vârtutea	vârtuțile
Genitiv-Dativ	vârtuții	vârtuților
Vocativ	'	'

1. forță fizică a unei ființe cu o sănătate perfectă și în plină dezvoltare; putere de viață; vitalitate; vigoare.

Traduceri

Traduceri