variantă

română

Etimologie

Din franceză variante.

Pronunție

• AFI: /va.riˈan.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului variantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	variantă	variante
Articulat	varianta	variantele
Genitiv-Dativ	variantei	variantelor
Vocativ	variantă	variantelor

1. aspect (ușor) schimbat față de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acțiuni.
2. (spec.) (lingv.) formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element.
3. drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• avântări
• arvanita

Referințe

• DEX '98 via DEX online