viețui

română

Etimologie

Din viață + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /vje.ʦuˈi/

Verb

Conjugarea verbului viețui
Infinitiv	a viețui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	viețuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să viețuiască
Participiu	viețuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (înv. și pop.) a se afla în viață, a fi viu; a trăi, a exista. a-și procura mijloacele necesare traiului.
2. (v.intranz.) a trăi la un loc cu cineva; a conviețui.
3. (v.intranz.) a locui într-un anumit loc.

Cuvinte derivate

• conviețui
• supraviețui
• viețuire
• viețuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online