zgomot

română

Etimologie

Din sârbocroată glomot.

Pronunție

• AFI: /'zgo.mot/

Substantiv

Declinarea substantivului zgomot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zgomot	zgomote
Articulat	zgomotul	zgomotele
Genitiv-Dativ	zgomotului	zgomotelor
Vocativ	zgomotule	zgomotelor

1. sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul.
2. gălăgie, vacarm; vuiet, tumult.

Cuvinte derivate

• antizgomot
• zgomotos

Cuvinte compuse

• zgomot de fond
• zgomot alb
• zgomot colorat
• zgomot roz

Expresii

• A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online