Balduin al II-lea de Flandra
| Balduin al II-lea de Flandra | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 863 d.Hr.  |
| Decedat | (55 de ani) Gent, Comitatul Flandra |
| Înmormântat | Sint-Pietersabdij[*] () abbaye Saint-Bertin[*] |
| Părinți | Balduin I de Flandra[1] Judith de France[*][1] |
| Frați și surori | Raoul of Flanders[*] |
| Căsătorit cu | Ælfthryth, Countess of Flanders[*] ()[1] |
| Copii | Arnulf I de Flandra[1] Adelolf de Boulogne[2] Mathilde van Vlaanderen, Comtesse de St. Pol[*][2] Ealswid of Flanders[*] Ermentrude of Flanders[*] |
| Ocupație | conte |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | conte |
| Familie nobiliară | Casa de Flandra[*] |
Modifică date / text  | |
Balduin al II-lea (n. cca. 865 – d. 10 septembrie 918), supranumit Calvus (cel Pleșuv) a fost cel de al doilea conte de Flandra , domnind de la 879 până la moarte.
Viața
modificareBalduin a fost fiul contelui Balduin I de Flandra cu Iudith, fiică a regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare.[3] În 884, Balduin s-a căsătorit cu Aelfthryth (Elftrude, Elfrida), fiică a regelui Alfred cel Mare al Wessexului.[4] Scopul imediat al acestei alianțe anglo-flamande era acela al sprijinirii lui Balduin în controlul asupra văii inferioare a râului Canche.[5]
Primii ani de domnie ai lui Balduin au fost marcați de o serie de raiduri devastatoare din partea vikingilor asupra Flandrei, într-o vreme în care doar puține teritoriile de la nord de Somme rămâneau nedevastate de aceștia.[6] Către 883, el a fost nevoit să se mențină la nord de zona mlăștinoasă a pagus flandransis care de atunci a devenit teritoriul cel mai asociat cu conții de Flandra.[6] Balduin a construit o serie de fortificații din lemn la Saint-Omer, Bruges, Ghent și Courtrai și a achiziționat acele teritorii care fuseseră abandonate de oficialii regali și ecleziastici.[7] Multe dintre aceste pământuri vor forma ulterior teritorii care să adăpostească instituțiile de guvernământ, miliția și curțile locale.[6]
În 888, regele francilor de vest Carol cel Gras a fost depus și au apărut mai multe candidaturi în vederea succesiunii sale.[8] Din poziția pe care o avea de nepot al lui Carol cel Pleșuv, fost rege al Franciei apusene și apoi împărat roman, Balduin ar fi putut candida pentru coroana Franciei apusene, însă nu a făcut-o.[7] În schimb, el s-a raliat altora în tentativa de a-l convinge pe regele din Francia răsăriteană, Arnulf de Carintia să preia și coroana Franciei apusene, lucru pe care Arnulf l-a refuzat.[8] În cele din urmă, contele Odo de Paris a fost ales rege[9], care însă nu a sprijinit încercările lui Balduin de a obține controlul asupra abației St. Bertin. Cei doi au intrat în conflict, iar atunci când Odo l-a atacat pe Balduin la Bruges, nu a reușit să îl supună.[8] Balduin și-a continuat expansiunea către sud și a obținut controlul asupra Artois, inclusiv asupra importantei abații de St. Vaast. Atunci când abația a fost trecută sub jurisdicția arhiepiscopului Fulc de Reims, Balduin a aranjat asasinarea aceluia, în 900.[5] Atunci când încercării sale de a-și extinde dominația la sud de râul Somme i s-a opus contele Herbert I de Vermandois, Balduin nu s-a dat în lături să aranjeze și asasinarea acestuia.[5]
Balduin a murit la 10 septembrie 918[10] la Blandinberg (în apropiere de Gent) și a fost succedat de fiul său mai mare Arnulf I. Fiul mai mic, Adelolf a devenit primul conte de Boulogne.
Familia
modificareCăsătorit cu Aelfthryth, fiică a lui Alfred cel Mare,[3] Balduin a avut următorii urmași:
- Arnulf (cca. 890–964), căsătorit cu Adela de Vermandois.[3]
- Adelolf (cca. 890–933), conte de Boulogne.[3]
- Ealswid.[3]
- Ermentruda.[3]
Note
modificare- ^ a b c d Kindred Britain
- ^ a b The Peerage
- ^ a b c d e f Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II (Verlag von J. A. Stargardt, Marburg, Germany, 1984), Tafel 5
- ^ François Neveux, The Normans; The Conquests that Changed the Face of Europe (trad. Howard Curtis), Londra, Constable and Robinson, Ltd., 2008, p. 93.
- ^ a b c Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 236.
- ^ a b c David Nicholas, Medieval Flanders, Longman Group UK, Ltd., 1992, p. 17-18.
- ^ a b Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 235.
- ^ a b c David Nicholas, Medieval Flanders, Longman Group UK, Ltd., 1992, p. 19.
- ^ Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 237.
- ^ Philip Grierson, 'The Relations between England and Flanders before the Norman Conquest', Transactions of the Royal Historical Society, Vol. 23 (1941), p. 86.
Bibliografie suplimentară
modificare- Annales Blandinienses
- Folcwine, Gesta Abbatum S. Bertini Sithiensium.
en:Baldwin II, Count of Flanders