Ludmila a Boemiei
Ludmila a Boemiei | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 860 d.Hr.[1] Mělník, Țările Coroanei Boeme, Sfântul Imperiu Roman |
Decedată | (61 de ani) Tetín(d), Boemia Centrală, Cehia |
Înmormântată | Bazilica Sf. Gheorghe |
Cauza decesului | strangulare |
Părinți | Slavibor[*] |
Căsătorită cu | Bořivoj I[*] |
Copii | Spytihněv I, Duke of Bohemia[*] Vratislau I[*] |
Ocupație | aristocrat |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Fürstin[*] |
Modifică date / text |
Ludmila a Boemiei (în cehă Svatá Ludmila; n. c. 860 – d. 15 septembrie 921) a fost o ducesă cehă a Boemiei(d), care este venerată în prezent ca sfântă și martiră atât de ortodocși, cât și de romano-catolici. S-a născut în localitatea Mělník ca fiică a prințului sorab Slavibor(d).[2] Sfânta Ludmila a fost bunica Sfântului Venceslau (n. c. 907 – d. 935),[3] care este cunoscut în mod popular ca Bunul Rege Venceslau. Sfânta Ludmila a fost canonizată la scurt timp după moartea ei. Ca parte a procesului de canonizare, ducele Venceslau a mutat în anul 925 rămășițele ei pământești în Bazilica „Sf. Gheorghe” din Praga.
Căsătorie
modificareLudmila s-a căsătorit cu Bořivoj I al Boemiei(d), primul duce creștin al Boemiei,[3] în anul 873. Cuplul ducal s-a convertit la creștinism prin eforturile călugărului bizantin Metodie.[3][4] Eforturile ducilor de a converti populația Boemiei la creștinism nu au fost inițial bine primite,[3] iar păgânii i-au alungat din țara lor pentru o vreme. În cele din urmă, cuplul ducal s-a întors și a domnit câțiva ani înainte de a se retrage în localitatea Tetín(d), din apropierea orașului Beroun(d).
Bořivoj a fost succedat de fiul lor, Spytihněv(d) (c. 894–915),[5] căruia i-a succedat fratele său, Vratislau(d) (915–921). Când Vratislau a murit în anul 921, fiul său, Venceslau, a devenit următorul duce al Boemiei (921–935).[4] Ludmila a fost cea care și-a crescut nepotul și a îndeplinit funcția de regentă în perioada minoratului lui.
Ludmila și Drahomíra
modificareMama lui Venceslau, Drahomíra(d), a devenit geloasă pe influența Ludmilei asupra lui Venceslau. Din acest motiv, ea i-a convins pe doi nobili, Tunna și Gommon (probabil de origine francă sau varegă) să o ucidă pe Ludmila în Tetín, iar o parte din cronica hagiografică a Ludmilei afirmă că ea a fost sugrumată[3] cu voalul ei. Ludmila a fost înmormântată inițial în Biserica „Sf. Mihail” din Tetín.[6]
Ludmila a fost canonizată la scurt timp după moartea ei. Ca parte a procesului de canonizare, ducele Venceslau a mutat rămășițele ei pământești în Bazilica „Sf. Gheorghe” din Praga în anul 925.[4] Ludmila a fost venerată ca o patroană a Boemiei. Ea este considerată în prezent o patroană religioasă a Boemiei, a convertiților, a duceselor, a celor care au probleme cu socrii și a văduvelor(d). Ziua ei de prăznuire este 16 septembrie.[7]
Compozitorul ceh Antonín Dvořák a compus un oratoriu intitulat Sfânta Ludmila(d) între septembrie 1885 și mai 1886. Această operă muzicală i-a fost comandată de editorul Littleton pentru Festivalul de Muzică Clasică de la Leeds(d).[8]
Note
modificare- ^ Ludmilla, Find a Grave, accesat în
- ^ Josef Vajs (ed.) (), „Proložní legenda o svaté Ludmile”, Sborník staroslovanských literárních památek o sv. Václavu a sv. Ludmile, Praga: ČAVU, pp. 64–65, accesat în
- ^ a b c d e The Editors of Encyclopaedia Britannica (). „Saint Ludmila Slavic saint”. Encyclopaedia Britannica. Encyclopædia Britannica, inc.
- ^ a b c Michael Ott, „St. Ludmilla”, în The Catholic Encyclopedia, vol. 9, Robert Appleton Company, New York, 1910. Accesat la 24 februarie 2013.
- ^ [saint-ludmila-1100-years-since-the-death-of-the-first-czech-saint-17699 Saint Ludmila - 1100 years since the death of the first Czech saint] Verificați valoarea
|url=
(ajutor), Prague City Tourism, accesat în - ^ M. Kantor, The Origins of Christianity in Bohemia, 1990.
- ^ „Martirologio Romano”, Vatican.va/roman_curia/pontifical_academies/cult-martyrum/martiri/009.html#settembre, accesat în
- ^ Susan Halstead (), „St. Ludmila, patroness of Bohemia”, British Library, accesat în
Bibliografie
modificare- Pekar, J., Die Wenzels- und Ludmilla-Legenden und die Echtheit Christians (Praga, 1906).
- Christianus Monachus, „Vita et Passio sancti Venceslai et sanctae Ludmilae avae eius”, în Magnae Moraviae Fontes Historici (Brno, 1967), pp. 186–199.
- Ingham, N. W., „The Lost Church Slavonic Life of Saint Ludmila”, în Studia Slavica Mediaevalia et Himanistica. Riccardo Piccio dicata. vol. 1-2 (Roma, 1986), pp. 349–360.
Titluri regale | ||
---|---|---|
Predecesor: - |
Ducesă consoartă a Boemiei(d) c. 874–888/891 |
Succesor: Drahomíra(d) |