Mia Braia
| Mia Braia | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Maria Braia |
| Născută |  București, România |
| Decedată | (87 de ani) București, România |
| Frați și surori | Ioana Radu |
| Căsătorită cu | Petre Alexandru (–)[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitoare cântăreață |
| Limbi vorbite | limba română |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Gen muzical | muzică ușoară,populară, romanțe |
| Instrument(e) | voce, pian |
| Ani de activitate | 1936-1979 |
| Case de discuri | Electrecord |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural |
| Discografie | |
| Listă completă | Discografia Miei Braia |
Modifică date / text  | |
Mia Braia (n. , București, România – d. , București, România) a fost o solistă de muzică ușoară, cântece în stil popular și romanțe. A trăit o parte din ultimii ani ai vieții în exil (în RFG și SUA). A fost sora Ioanei Radu.
Biografie
modificareS-a născut la data de 8 septembrie 1911 la București.[2][3]
Studiile muzicale le face la Conservatorul „Cornetti” din Craiova, cu Jeny Ciolac (canto), Ion Vasilescu (teorie-solfegiu) și Dan Demetrescu (actorie). Urmează apoi studiile la Conservatorul din București, între 1929-1932, cu profesorii Livia Vețianu (canto), Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu) și Ion Nonna Otescu (armonie). În particular, ia lecții de canto cu Elena Drăgulinescu.[2]
Debutează cântând muzică ușoară la restaurantul „Minerva” din Craiova, în trupa actorului Manu Nedeianu.
Între 1925-1929 este solistă a Corului „Armonia” din Craiova.
Din 1929 începe să cânte în Societatea corală „Carmen” din București, până în 1934.
În 1936 debutează la Radio București susținând un program de muzică ușoară.
Între 1936-1940, face numeroase imprimări la casa de discuri Cristal (Electrecord). Tot în 1936 lansează compoziția lui Ion Vasilescu, Nu-ți pare rău când vezi că plâng, cu orchestra Teatrului „Alhambra”, dirijată de compozitor, pentru care va primi premiul discului în același an.
În perioada 1937-1945, a cântat cu cele mai importante formații ale vremii în restaurantele „Coșna-Cireșoaia” (cu orchestra lui Vasile Julea)[4], „Balotha”, „Luther” (cu orchestra lui Costică Tandin) din București, „Dori” din Neptun, Constanța și la cinematograful „Marna”.
După 1948, colaborează cu orchestrele „Barbu Lăutarul” și „Perinița” din București, „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, „Taraful Gorjului” din Târgu Jiu, „Doina Olteniei” din Craiova și cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București.[2]
A întreprins numeroase turnee în țară și în străinătate (Israel, Germania, SUA, Iran[5]).
A compus numeroase romanțe, cântece în stil popular și piese de muzică ușoară.
A fost căsătorită cu interpretul de muzică ușoară și romanțe Petre Alexandru între anii 1938[6]-1950, recăsătorindu-se apoi cu Emanuel Blaga, nepotul poetului Lucian Blaga.[7] Au avut un fiu adoptat, pe nume Samir Blaga.[8]
A murit la 3 iulie 1999[9], la București.[10] [11]Este înmormântată la cimitirul „Iancu Nou” din București, împreună cu părinții, fratele și soțul ei, Emanuel Blaga.
Distincții
modificareÎn anul 1968 i se acordă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, pentru bogata sa activitate de solistă de muzică populară și romanțe.[12]
Discografie
modificareNote
modificare- ^ Discogs, accesat în
- ^ a b c Cosma, Interpreți din România, p. 95
- ^ Braia, Mia (). Amintiri. „LUMEA LIBERĂ”. p. 10.
- ^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 483
- ^ Braia, Mia (). Amintiri. „LUMEA LIBERĂ”. p. 185.
- ^ „Povești din Micul Paris - MIA BRAIA”. Formula AS. . Accesat în .
- ^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 484
- ^ Grigorescu, Denis (). „Samir Blaga, fiul adoptiv al artistei Mia Braia: „La patru ani cerşeam în cimitir când Mia m-a adoptat" | INTERVIU”. Adevărul. Accesat în .
- ^ „Emisiunea „Memoria zilei" de la TVR”.
- ^ Grigorescu, Denis (). „Samir Blaga, fiul adoptiv al artistei Mia Braia: „La patru ani cerşeam în cimitir când Mia m-a adoptat" | INTERVIU”. Adevărul. Accesat în .
- ^ Dorcescu, Eugen (). Scrisori la un prieten. Editura Excelsior. p. 62.
- ^ Buletinul Oficial nr. 797 din 25 septembrie 1968
Bibliografie
modificare- Cosma, Viorel: Interpreți din România. Lexicon. Dirijori – cântăreți – instrumentiști – regizori. Vol. I (A-F), Editura Galaxia, București, 1996, p. 95 ISBN 973-97473-5-3 ISBN 973-97473-6-1
- Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, p. 483-485, ISBN 978-973-88609-7-1
- Braia, Mia: Amintiri, Editura „Lumea liberă”, New York, 1989
- Emisiunea Jurnal de secol difuzată în 09.06.2010, între 10:40 și 10:45, pe TVRi
- Emisiunea Memoria zilei difuzată în 08.09.2012, între 08:55 și 09:00, pe TVRi
Legături externe
modificare- Calități artistice fără egal[nefuncțională], 22 octombrie 2007, Jurnalul Național