Monoftong
Monoftongul (din termenul grec „μονόφθογγος”-monóphthongos, un singur sunet), spre deosebire de diftong, este reprezentat de o singură vocală aflată în stare „pură”, fiind constituit dintr-un singur element vocalic. Începutul și respectiv sfârșitul articulării unui monoftong este fix, și nu se schimbă către o altă valoare vocalică în timpul pronunției acesteia. Un monoftong se poate obține prin reducerea unui diftong.[1]
Acțiunea de a (se) monoftonga și rezultatul ei; reducerea unui diftong la un singur sunet (vocală) se numește monoftongare.[2]
Exemple de monoftongare:[3]
- o floare / două flori
- o scrisoare /două scrisori
- o cafea/două cafele
- o fereastră / două ferestre
- moale / moi
- întreagă / întregi
- (a telefona) telefonează / să telefoneze
- (a întreba) întreabă / să întrebe
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ „Monoftong” la DEX online Accesat pe data de 3 octombrie 2013
- ^ DEX online: monoftongare
- ^ Victoria Moldovan, Liana Pop, Lucia Uricaru, Nivel prag pentru învățarea limbii române ca limbă străină, Departamentul de Limbă, Cultură și Civilizație Românească, Facultatea de Litere, Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca și Institutul Limbii Române, Ministerul Educației și Cercetării București, 2002
 | Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |