Muntele Sinai

Hartă
Muntele Sinai

Altitudine	2.287 m
Localizare	Egipt
Aparține de	Sinai mountain range[*][[Sinai mountain range \|]]
Coordonate	28°32′18″N 33°58′31″E ({{PAGENAME}}) / 28.5384°N 33.9752°E

Modifică date / text

Muntele Sinai (arabă طُور سِينَاء, transliterat Ṭūr Sīnāʼ); arabă egipteană جَبَل مُوسَىجَبَل مُوسَى; Gabal Musa „Muntele lui Moise”, ebraică הר סיני Har Sinai), de asemenea, cunoscut sub numele de Muntele Horeb (în ebraică Har Horev), este un munte în Peninsula Sinai din Egipt, care este o posibilă localizare a biblicului Munte Sinai. Acesta din urmă este menționat de mai multe ori în Cartea Exodului și alte cărți ale Bibliei^[1], precum și în Coran^[2]. Potrivit tradițiilor biblice evreiești, creștine și islamice, Muntele Sinai a fost locul unde Moise a primit Cele zece porunci.

Istoricii și arheologi moderni nu cunosc unde se află muntele Sinai de care povestește Biblia.^[3]

Geografie

Muntele Sinai are o înălțime maximă de 2285 de metri și este situat în apropierea orașului Saint Catherine (Sant Katrin) din regiunea Sinai și în apropierea Muntelui Catherine (2629 m, cel mai înalt vârf din Egipt)^[4]. Muntele Sinai este înconjurat din toate părțile de culmi mai înalte ale altor munți.

Geologie

Rocile din care este compus Muntele Sinai s-au format într-un stadiu târziu de evoluție al scutului Arabo-Nubian (ANS). Muntele Sinai afișează un inel complex^[5] care constă dintr-un granit alcalin pătruns în diverse tipuri de roci, inclusiv vulcanice. În general, natura rocilor care se găsesc în Muntele Sinai indică faptul că acestea au provenit de la diferite adâncimi.

Semnificație religioasă

Muntele Sinai descris într-un manuscris georgian.

O capelă ortodoxă greacă de la Muntele Sinai în noapte.

O capelă ortodoxă greacă din partea superioară a Muntelui Sinai.

O mică moschee din partea superioară a Muntelui Sinai

Muntele Sinai Biblic^⁠(en)^[traduceți] este unul dintre cele mai importante locuri sacre ale religiilor mozaică, creștină și islamică. Muntele biblic Sinai este identificat în tradiția creștină cu Jebel Musa din partea de sud a Peninsulei Sinai, dar această asociere datează doar din secolul al III-lea d.Hr. și nu există nici o dovadă că s-a aflat pe traseul Exodului.^[6]

Potrivit tradiției beduine, Sinai este muntele pe care Dumnezeu a dat legi pentru israeliți. Cu toate acestea, tradițiile creștine timpurii spun că acest eveniment a avut loc în apropiere de Muntele Serbal, la poalele căruia o mănăstire a fost fondată în secolul al IV-lea; mănăstirea s-a mutat în secolul al VI-lea la poalele Muntelui Ecaterina, în urma cercetărilor făcute asupra operei istoricului antic evreu Iosephus Flavius care susținea că Sinai era cel mai înalt munte din zonă.

Creștinii s-au stabilit pe acest munte în secolul al III-lea. Georgienii din Caucaz s-au mutat în Peninsula Sinai în secolul al V-lea, și o colonie georgiană s-a format acolo în secolul al IX-lea. Georgienii au ridicat biserici proprii în zona nouă a Muntelui Sinai. Construcția unei astfel de biserici a fost legată de numele regelui georgian David al IV-lea al Georgiei^⁠(en)^[traduceți], cunoscut ca David Ziditorul, care a contribuit la ridicarea bisericilor din Georgia precum și a multora din străinătate. Au existat motive politice, culturale și religioase pentru întemeierea bisericii de pe Muntele Sinai. Călugării georgieni care trăiau acolo erau fost profund legați de patria lor. Unele manuscrise georgiene din Sinai au rămas acolo, dar altele sunt păstrate în Tbilisi, Sankt-Petersburg, Praga, New York, Paris sau în colecții particulare.

Mănăstirea Sfânta Ecaterina văzută de pe traseul spre vârful Muntelui Sinai

O parte dintre cercetători biblici moderni cred că israeliții au traversat peninsula Sinai în traseu direct, mai degrabă decât să o ocolească pe la extremitatea sudică (presupunând că nu au traversat ramura estică a Mării Roșii) și, prin urmare, caută să identifice Muntele Sinai Biblic în altă parte.

Potrivit unor erudiți, Cântecul Deborei (en) (Judecători 5:1-15) sugerează că Dumnezeu a locuit la Muntele Seir^⁠(en)^[traduceți], astfel încât mulți cercetători preferă să localizeze Muntele Sinai Biblic în Regatul Nabatean (Peninsula Arabică). Pe de altă parte, descrierile biblice ale Muntelui Sinai pot fi interpretate ca descrieri ale unui vulcan^[7], și deci un mic număr de oamenii de știință localizează Muntele Sinai Biblic în vestul Arabiei Saudite, identificându-l cu muntele Jabal al-Lauz^⁠(en)^[traduceți]; mai ales că în Peninsula Sinai nu sunt vulcani.

Varia

La sfârșitul secolului al XVII-lea, spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716), unul dintre marii boieri din Țara Românească (fiu al marelui postelnic Constantin Cantacuzino, frate mai mic al voievodului Șerban Cantacuzino și unchi al lui Constantin Brâncoveanu), a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte, mergând și în peninsula Sinai, unde a ajuns până la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, ridicată pe pantele Muntelui Sinai.^[8] Impresionat de măreția biblică a locurilor vizitate, a ctitorit în 1695, la reîntoarcerea în țară, o mânăstire pe care a numit-o Sinaia (actuala Mănăstire Sinaia, de la care provine și numele orașului Sinaia). În actul de fondare se spune:

„Am zidit din temelie și am înălțat un schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”.^[9]

Imagini

Răsărit de soare pe Muntele Sinai.
Vedere de pe vârful Muntelui Sinai.
Ultimii metri de urcat pe Muntele Sinai.

Referințe

^ Joseph J. Hobbs, Mount Sinai (University of Texas Press) 1995, discusses Mount Sinai as geography, history, ethnology and religion.
^ „Tafsir Ibn Kathir”. qtafsir.com. 26 octombrie 2002. Accesat în 30 ianuarie 2015.
^ Meyers, Carol (1 martie 2018). Coogan, Michael D.; Brettler, Marc Z.; Newsom, Carol A.; Perkins, Pheme, ed. The New Oxford Annotated Bible: New Revised Standard Version (ed. Fifth). Oxford University Press. pp. 81–83. ISBN 978-0-19-027605-8. HISTORICAL CONTEXT The diverse materials in Exodus are situated within a story line describing the departure of a group of oppressed people from Egypt to a sacred mountain in Sinai where they enter into a covenant with the God they believed rescued them; then, at that God's direction, they construct a portable shrine for their deity before continuing their journey. The historicity of that story has been questioned, partly because the literary strands comprising Exodus date from many centuries after the events they purport to describe. The events themselves, which involve the escape of a component of Pharaoh's workforce, the disruption of Egyptian agriculture, and the loss of many Egyptian lives, are not mentioned in Egyptian sources (although the Egyptians would not necessarily record such events). Similarly, the larger-than-life leader Moses is not mentioned in contemporaneous nonbiblical sources; and no trace of a large group of people moving across the Sinai Peninsula has been found by archaeological surveys or excavations. In addition, features of the story—such as the signs and wonders performed in Egypt, the exceedingly large number of people said to have left Egypt (see 12.37n.), and the huge quantities of precious metals (e.g., ca. 2,482 pounds of gold; see 38.24) used to construct the tabernacle and other ritual objects—defy credibility. Virtually none of the places mentioned in Exodus, including the holy mountain, can be identified with sites discovered in Sinai or with names known from other sources (see 12.37n.; 19.1n.). Finally, the Exodus story culminates in the book of Joshua, with the conquest of the land of Israel; here too the archaeological record does not corroborate the main biblical narrative.
^ „Sinai Geology”. AllSinai.info. Arhivat din original la 18 iulie 2011. Accesat în 10 februarie 2017.
^ Hanaa M. Salem and A. A. ElFouly, Minerals Reconnaissance at Saint Catherine Area, Southern Central Sinai, Egypt and their Environmental Impacts on Human Health,ICEHM2000, Cairo University, Egypt, September, 2000, page 586- 598
^ Hoffmeier 2005, pp. 115ff.
^ Colin Humphreys, The Miracles of Exodus: A Scientist's Discovery of the Extraordinary Natural Causes of the Biblical Stories (2003)
^ Familia Cantacuzino
^ Ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr. 99, 17 iunie 1903

Bibliografie

Hoffmeier, James K. (1999). Israel in Egypt. Oxford University Press. ISBN 9780195130881.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Muntele Sinai

en Caucasian Albanian Alphabet Discovered and Deciphered, Azerbaijan International, Vol. 11:3 (Autumn 2003). Six articles.
en View OF Mount Sinai (as opposed to the view FROM Mount Sinai) Arhivat în 10 octombrie 2020, la Wayback Machine.
en Information about the town of St. Katherine and the Sinai mountains Arhivat în 5 iulie 2008, la Wayback Machine.
en Photo album from Mount Sinai and St Catherine's Arhivat în 20 noiembrie 2005, la Wayback Machine.
en Contains many photos of two alleged sites, and some research.
en A Report on Mount Sinai

[1] Joseph J. Hobbs, Mount Sinai (University of Texas Press) 1995, discusses Mount Sinai as geography, history, ethnology and religion.

[2] „Tafsir Ibn Kathir”. qtafsir.com. 26 octombrie 2002. Accesat în 30 ianuarie 2015.

[3] Meyers, Carol (1 martie 2018). Coogan, Michael D.; Brettler, Marc Z.; Newsom, Carol A.; Perkins, Pheme, ed. The New Oxford Annotated Bible: New Revised Standard Version (ed. Fifth). Oxford University Press. pp. 81–83. ISBN 978-0-19-027605-8. HISTORICAL CONTEXT The diverse materials in Exodus are situated within a story line describing the departure of a group of oppressed people from Egypt to a sacred mountain in Sinai where they enter into a covenant with the God they believed rescued them; then, at that God's direction, they construct a portable shrine for their deity before continuing their journey. The historicity of that story has been questioned, partly because the literary strands comprising Exodus date from many centuries after the events they purport to describe. The events themselves, which involve the escape of a component of Pharaoh's workforce, the disruption of Egyptian agriculture, and the loss of many Egyptian lives, are not mentioned in Egyptian sources (although the Egyptians would not necessarily record such events). Similarly, the larger-than-life leader Moses is not mentioned in contemporaneous nonbiblical sources; and no trace of a large group of people moving across the Sinai Peninsula has been found by archaeological surveys or excavations. In addition, features of the story—such as the signs and wonders performed in Egypt, the exceedingly large number of people said to have left Egypt (see 12.37n.), and the huge quantities of precious metals (e.g., ca. 2,482 pounds of gold; see 38.24) used to construct the tabernacle and other ritual objects—defy credibility. Virtually none of the places mentioned in Exodus, including the holy mountain, can be identified with sites discovered in Sinai or with names known from other sources (see 12.37n.; 19.1n.). Finally, the Exodus story culminates in the book of Joshua, with the conquest of the land of Israel; here too the archaeological record does not corroborate the main biblical narrative.

[4] „Sinai Geology”. AllSinai.info. Arhivat din original la 18 iulie 2011. Accesat în 10 februarie 2017.

[5] Hanaa M. Salem and A. A. ElFouly, Minerals Reconnaissance at Saint Catherine Area, Southern Central Sinai, Egypt and their Environmental Impacts on Human Health,ICEHM2000, Cairo University, Egypt, September, 2000, page 586- 598

[FOOTNOTEHoffmeier2005115ff-6] Hoffmeier 2005, pp. 115ff.

[7] Colin Humphreys, The Miracles of Exodus: A Scientist's Discovery of the Extraordinary Natural Causes of the Biblical Stories (2003)

[8] Familia Cantacuzino

[9] Ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr. 99, 17 iunie 1903

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]