Roger Taney

Roger Taney
Date personale
Născut	17 martie 1777 Maryland, SUA
Decedat	12 octombrie 1864 (87 de ani) Washington, D.C., District of Columbia, SUA
Înmormântat	St. John's Cemetery[*][[St. John's Cemetery (Catholic cemetery in Frederick, Maryland)|​]]
Părinți	Michael Taney V[*][[Michael Taney V (1750 - 1820)|​]] Monica Brooke[*][[Monica Brooke (1752 - 1814)|​]]
Căsătorit cu	Anne Arnold Phebe Charlton Key Taney[*][[Anne Arnold Phebe Charlton Key Taney ((1783–1855))|​]]
Copii	Anne Arnold Taney Campbell[*][[Anne Arnold Taney Campbell |​]]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	judecător avocat politician
Limbi vorbite	limba engleză
board member în Institutul Smithsonian
În funcție 10 august 1846 – 12 octombrie 1864
Al 5-lea judecător-președinte al Curții Supreme a SUA
În funcție 15 martie 1836 – 12 octombrie 1864
Precedat de	John Marshall
Succedat de	Salmon P. Chase
Al 12-lea secretar al Trezoreriei în Statele Unite
În funcție 23 septembrie 1833 – 25 iunie 1834
Precedat de	William J. Duane[*][[William J. Duane (American politician, Jackson administration cabinet member (1780-1865))|​]]
Succedat de	Levi Woodbury[*][[Levi Woodbury (US Supreme Court justice from 1845 to 1851)|​]]
Al 11-lea procuror general al Statelor Unite
În funcție 20 iulie 1831 – 14 noiembrie 1833
Precedat de	John M. Berrien[*][[John M. Berrien (politician american)|​]]
Succedat de	Benjamin Franklin Butler[*][[Benjamin Franklin Butler (United States Attorney General (1795-1858))|​]]
Membru al Camerei Delegaților din Maryland[*]​
Senator al statului Maryland[*]​
Partid politic	D  Partidul Federalist
Alma mater	Dickinson College[*][[Dickinson College (college in Pennsylvania)|​]]
Semnătură

Roger Brooke Taney (/ˈtɔːni/; n. 17 martie 1777, Maryland, SUA – d. 12 octombrie 1864, Washington, D.C., District of Columbia, SUA) a fost un jurist și om politic american care a fost al cincilea președinte al Curții Supreme a Statelor Unite^⁠(d), deținând această funcție din 1836 până la moartea sa în 1864. Simpatizant al Sudului și promotor al sclaviei, Taney a rămas în istorie drept autor al opiniei majoritare în infamul caz Dred Scott v. Sandford (1857), prin care Curtea a decis că afro-americanii nu pot fi considerați cetățeni americani^⁠(d) și că Congresul nu are dreptul să interzică sclavia în teritoriile SUA. Înainte de a se alătura Curții Supreme a SUA, Taney a fost procuror general al SUA și secretar al Trezoreriei SUA^⁠(d) sub președintele Andrew Jackson. A fost primul catolic^⁠(d) care a servit la Curtea Supremă.

Biografie

Taney s-a născut într-o familie înstărită, deținătoare de sclavi, din comitatul Calvert, Maryland. A câștigat alegerile pentru Camera Delegaților din Maryland^⁠(d) ca membru al Partidului Federalist, dar mai târziu s-a despărțit de partid din cauza Războiului din 1812. După ce a trecut la Partidul Democrat-Republican, Taney a fost ales în Senatul Marylandului^⁠(d) în 1816. El s-a remarcat ca unul dintre cei mai proeminenți avocați din stat și a fost numit procuror general al Marylandului în 1827. Taney a susținut campaniile prezidențiale ale lui Andrew Jackson în 1824 și 1828 și a devenit membru al Partidului Democrat al lui Jackson. După o remaniere a cabinetului în 1831, președintele Jackson l-a numit pe Taney procuror general federal. Taney a devenit unul dintre cei mai importanți membri ai cabinetului lui Jackson și a jucat un rol major în Războiul Băncilor^⁠(d). Începând din 1833, Taney a servit ca secretar al Trezoreriei în cadrul unei numiri în vacanță congresională, dar nominalizarea sa în această funcție a fost respinsă de Senatul Statelor Unite când s-a întrunit.

În 1835, după ce democrații au preluat controlul Senatului, Jackson l-a numit pe Taney ca succesor al răposatului John Marshall la Curtea Supremă în funcția de președinte al Curții. Taney a prezidat o tranziție jurisprudențială care a favorizat drepturile statelor, dar Curtea Taney^⁠(d) nu a respins autoritatea federală atât de mult cât se temeau mulți dintre criticii lui Taney. La începutul anilor 1850, el era respectat pe scară largă, iar unii oficiali aleși priveau spre Curtea Supremă pentru a soluționa dezbaterea națională pe marginea sclaviei. Chiar dacă și-a eliberat propriii sclavi și a dat pensii celor care erau prea bătrâni pentru a lucra, Taney era revoltat de atacurile asupra sclaviei venite dinspre Nord și a încercat să se folosească de decizia în cazul Dred Scott pentru a pune capăt definitiv dezbaterii pe marginea sclaviei. Hotărârea sa cuprinzătoare a înfuriat însă profund mare parte din opinia publică a Nordului și a întărit Partidul Republican anti-sclavie; candidatul acesteia, Abraham Lincoln, a câștigat alegerile prezidențiale din 1860.

După alegerea lui Lincoln, Taney a simpatizat cu statele din Sud, care s-au separat, și l-a blamat pe Lincoln pentru război, dar nu și-a dat demisia de la Curtea Supremă. El a fost în dezacord dezacord puternic cu felul larg în care președintele Lincoln a interpretat puterea executivă în Războiul Civil American. În Ex parte Merryman, Taney a susținut că președintele nu are dreptul să suspende înscrisul de habeas corpus. Lincoln a ripostat la această decizie invocând neconsimțământul^⁠(d); prin acel act, Taney însă viza în primul rând protejarea lui Merryman, un sabotor pro-confederat din Maryland — din cauza complicațiilor legale create de Taney, Merryman nu a fost niciodată judecat pentru faptele sale, nici măcar după moartea lui Taney. Mai târziu, Taney a încercat să-l rețină pe George Cadwalader^⁠(d), unul dintre generalii lui Lincoln, pentru sfidarea Curții^⁠(d), dar administrația Lincoln a invocat din nou neconsimțământul ca răspuns. În 1863, Lincoln a decis să treacă peste hotărârile lui Taney privind sclavia și a pronunțat Proclamația de Emancipare. Taney a cedat în cele din urmă, spunând: „Am exercitat toată puterea pe care mi-o conferă Constituția și legile, dar acestei puteri i s-a opus o forță prea puternică ca să o pot birui”. Taney a murit în 1864, iar Lincoln l-a numit pe Salmon P. Chase ca succesor al său. La momentul morții lui Taney, în 1864, el era detestat pe scară largă în nord, iar Lincoln a refuzat să facă vreo declarație publică la moartea lui. Taney continuă să aibă o reputație istorică controversată, iar hotărârea sa în cazul Dred Scott este universal considerată a fi cea mai proastă decizie adoptată vreodată de Curtea Supremă.

Bibliografie

• Abraham, Henry J. (1992). Justices and Presidents: A Political History of Appointments to the Supreme Court (în engleză) (ed. 3rd). New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-506557-3. 
• Allen, Austin (2010). Origins of the Dred Scott Case: Jacksonian Jurisprudence and the Supreme Court, 1837–1857 (în engleză). University of Georgia Press. ISBN 9780820336640. 
• Cole, Donald B. (1993). The Presidency of Andrew Jackson (în engleză). University Press of Kansas. ISBN 0-7006-0600-9. 
• Cushman, Clare (2001). The Supreme Court Justices: Illustrated Biographies, 1789–1995 (în engleză) (ed. 2nd). (Supreme Court Historical Society, Congressional Quarterly^⁠(d) Books). ISBN 1-56802-126-7. 
• Finkelman, Paul (2018). Supreme Injustice: Slavery in the Nation's Highest Court (în engleză). Harvard University Press. ISBN 9780674051218. 
• Flanders, Henry (1874). The Lives and Times of the Chief Justices of the United States Supreme Court (în engleză). Philadelphia: J. B. Lippincott & Co.^⁠(d). 
• Frank, John P. (1995). Friedman, Leon; Israel, Fred L., ed. The Justices of the United States Supreme Court: Their Lives and Major Opinions (în engleză). Chelsea House Publishers. ISBN 0-7910-1377-4. 
• Hall, Kermit L., ed. (1992). The Oxford Companion to the Supreme Court of the United States (în engleză). New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-505835-6. 
• Howe, Daniel Walker (2007). What Hath God Wrought: The Transformation of America, 1815–1848 (în engleză). Oxford University Press. ISBN 978-0-19-507894-7. 
• Huebner, Timothy S. (2003). The Taney Court, Justice Rulings and Legacy (în engleză). Santa Barbara, CA: ABC-Clio. ISBN 1-57607-368-8. 
• ——— (2010). „Roger Taney and the Slavery Issue: Looking Beyond – and Before – Dred Scott”. Journal of American History^⁠(d) (în engleză). 97 (1): 39–62. doi:10.2307/jahist/97.1.17. JSTOR 40662816. 
• Kahan, Paul (2016). The Bank War: Andrew Jackson, Nicholas Biddle, and the Fight for American Finance (în engleză). Yardley, PA^⁠(d): Westholme Publishing. pp. 83–130. ISBN 978-1594162343. 
• Lewis, Walker (1965). Without Fear or Favor: A Biography of Chief Justice Roger Brooke Taney (în engleză). Houghton Mifflin. ASIN B0006D6Y2E. 
• McPherson, James M. (2003). Battle Cry of Freedom: The Civil War Era (în engleză) (ed. Illustrated). Oxford University Press. ISBN 9780199743902. 
• Remini, Robert V. (1967). Andrew Jackson and the Bank War (în engleză). New York: W. W. Norton & Company^⁠(d). pp. 111–172. ISBN 978-0393097573. 
• Schwartz, Bernard (1995). „Supreme Court Superstars: The Ten Greatest Justices”. Tulsa Law Review (în engleză). 31 (1): 93–159. Arhivat din original la 10 noiembrie 2018. Accesat în 9 noiembrie 2018. 
• Simon, James F. (2006). Lincoln and Chief Justice Taney: Slavery, Secession, and the President's War Powers (în engleză). Simon & Schuster. ISBN 978-0-7432-5032-0. 
• Swisher, Carl B. (1935). Roger B. Taney (în engleză). Macmillan. OCLC 71254704. 
• Urofsky, Melvin I. (1994). The Supreme Court Justices: A Biographical Dictionary. New York: Garland Publishing^⁠(d). p. 590. ISBN 0-8153-1176-1. 
• VanBurkleo, Sandra F.; Speck, Bonnie (2000). Taney, Roger Brooke. American National Biography (în engleză). doi:10.1093/anb/9780198606697.article.1100834. ISBN 978-0-19-860669-7. Arhivat din original la 10 noiembrie 2018. Accesat în 6 noiembrie 2018.