Vladimir Ilici Lenin

Acest articol se referă la Vladimir Ilici Lenin - revoluționar rus. Pentru alte sensuri, vedeți Lenin (dezambiguizare).

Vladimir Ilici Lenin
Date personale
Nume la naștere	Vladimir Ilici Ulianov
Născut	22 aprilie 1870 Simbirsk, Imperiul Rus
Decedat	21 ianuarie 1924 (53 de ani) Bolșie Gorki⁠(d), RSFS Rusă, URSS
Înmormântat	Mausoleul lui Lenin
Cauza decesului	cauze naturale (hemoragie cerebrală)
Părinți	Ilia Nicolaevici Ulianov Maria Alexandrovna Blank
Frați și surori	Maria Ilinicina Ulianova[*][[Maria Ilinicina Ulianova (Soviet politician (1878–1937))|​]] Olga Ilinicina Ulianova[*][[Olga Ilinicina Ulianova (sister of Vladimir Lenin (1871-1891))|​]] Aleksandr Ulianov Dmitri Ilici Ulianov[*][[Dmitri Ilici Ulianov (Russian revolutionary (1874-1943))|​]] Anna Ilinicina Elizarova-Ulianova[*][[Anna Ilinicina Elizarova-Ulianova (Russian revolutionary (1864–1935))|​]]
Căsătorit cu	Nadejda Krupskaia (1898–21 ianuarie 1924)
Cetățenie	Imperiul Rus (1870–1918)  Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă (1918–1922)  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (30 decembrie 1922–21 ianuarie 1924)
Religie	ateism creștinism ortodox[*]​
Ocupație	politician, revoluționar, scriitor, economist, avocat, filosof, jurnalist, teoretician
Locul desfășurării activității	Sankt Petersburg Moscova
Limbi vorbite	limba rusă limba franceză limba engleză limba germană
Președinte al Consiliului de Muncă și Apărare al URSS
În funcție 17 iulie 1923 – 21 ianuarie 1924
Succedat de	Lev Borisovici Kamenev
Președinte al Consiliului Comisarilor Poporului URSS
În funcție 6 iulie 1923 – 21 ianuarie 1924
Succedat de	Alexei Ivanovici Rîkov
Membru al Biroului Politic al CC al PCUS[*]​
În funcție 29 noiembrie 1917 – 21 ianuarie 1924
În funcție 10 octombrie 1917 – 23 octombrie 1917
Președinte al Consiliului Comisarilor Poporului al RSFS Ruse
În funcție 27 octombrie 1917 – 21 ianuarie 1924
Succedat de	Alexei Ivanovici Rîkov
legal document assistant
Deținător actual
Funcție asumată 3 septembrie 1893
Premii	Work order of Corasmia[*][[Work order of Corasmia (order)|​]] (1922) pociiotnîi grajdanin Kazani[*][[pociiotnîi grajdanin Kazani |​]]
Partid politic	КПСС (1918–1924) РСДРП(б)[*]​ (1917–1918) РСДРП (până la 1917)
Ideologie	anticapitalism antiimperialism[*]​ Marxism-leninism comunism leninism bolshevism[*][[bolshevism (revolutionary Marxist ideology)|​]] socialism
Alma mater	Facultatea de Drept a Universității de Stat din Sankt Petersburg[*]​ (licență în drept[*]​ în jurisprudență) Universitatea Imperială din Kazan[*]​ (jurisprudență, 1888) Simbirskaia klassiceskaia gimnazia[*][[Simbirskaia klassiceskaia gimnazia (former school in Simbirsk, Russian Empire)|​]]
Profesie	jurist
Semnătură

(rusă Влади́мир Ильи́ч Ле́нин), numele de familie originar: Ulianov (Улья́нов), (n. 22 aprilie 1870, Simbirsk, Imperiul Rus – d. 21 ianuarie 1924, Bolșie Gorki^⁠(d), RSFS Rusă, URSS) a fost un revoluționar rus care a condus partidul bolșevic, primul premier al Uniunii Sovietice și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism. S-a născut în Simbirsk (Ulyanovsk) avându-i ca părinți pe Ilia Ulianov și Maria Alexandrovna. A avut doi frați și trei surori, el fiind al treilea născut. Tatăl său Ilia era inspector al școlilor primare din provincia Simbirsk în momentul nașterii lui Vladimir Ilici Lenin.

„Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că l-a creat ca să demonstreze antagonismul față de Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena care este mai lung și care curge în direcția opusă. În orice caz, sunt multe teorii despre proveniența pseudonimului său, iar Lenin nu a explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Occident, este în mod eronat numit „Nikolai Lenin”, deși niciodată nu a purtat acest nume în Rusia.

Tinerețea

Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut mai ales ca Lenin, într-o fotografie din 1920.

Vladimir Ilici Ulianov circa 1887

Lenin s-a născut în Simbirsk, Rusia. Tatăl său, Ilia Nicolaevici Ulianov (1831 - 1886), a fost funcționar civil superior în domeniul educației, care a militat pentru democrație și educație liberă universală în Rusia; mama sa, Maria Alexandrovna Ulianovna (1835 - 1916), avusese numele premarital Blank. Proveniența etnică și religioasă a lui Lenin era foarte variată: avea ascendență calmucă prin bunicii paterni, germană, prin bunica maternă, care era luterană, precum și evreiască prin bunicul matern (care s-a convertit la creștinism). Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) a fost botezat după ritul bisericii ortodoxe ruse. A avut doi frați și trei surori, el fiind al treilea născut. Tatăl său Ilia era inspector al școlilor primare din provincia Sibirsk în momentul nașterii lui Vladimir Ilici Lenin.

În copilărie, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) s-a remarcat la studiile de latină și greacă. În mai 1887, fratele său mai mare, Alexandr Ulianov, a fost condamnat la moarte prin spânzurare pentru participarea la un complot cu scopul asasinării țarului Alexandru al III-lea. Acest eveniment l-a radicalizat pe Vladimir Ilici și, la sfârșitul aceluiași an, a fost arestat și exmatriculat de la Universitatea din Kazan pentru participarea la un protest studențesc. El a continuat să studieze în particular, iar în 1891 a primit licența pentru practicarea avocaturii.

Revoluționarul

Portretul lui Lenin, decembrie 1895

În loc să se dedice carierei juridice, Lenin s-a implicat tot mai mult în activitatea de propagandă revoluționară și în studiul marxismului. La 7 decembrie 1895 a fost arestat, pentru un an, de autorități și, ulterior a fost exilat în satul Șușenskoe, din Siberia.

În iulie 1898 s-a căsătorit cu Nadejda Krupskaia, activistă socialistă. În aprilie 1899 a publicat cartea Dezvoltarea capitalismului în Rusia. În 1900 exilul său ia sfârșit. Călătorește prin Rusia și prin Europa și publică ziarul Iskra (Scânteia) și diferite articole și cărți legate de mișcarea revoluționară.

Lenin a fost un personaj activ în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), iar din 1903 a condus fracțiunea bolșevică după ruptura cu menșevicii, ruptură care a fost inspirată, cel puțin parțial, de pamfletul său Ce este de făcut?. În 1906 a fost ales în prezidiul PSDMR. În 1907 s-a mutat în Finlanda din motive de siguranță. A continuat să călătorească în Europa și să participe la numeroase întruniri socialiste, inclusiv la Conferința de la Zimmerwald din 1915.

Lenin vorbind poporului

La 3-4 aprilie 1917 s-a reîntors la Petrograd, cu ajutorul lui Parvus, urmărind răsturnarea țarului Nicolae al II-lea. În acea perioadă, Lenin a preluat un rol conducător în mișcarea bolșevică, publicând Tezele din aprilie. După o revoltă a muncitorilor eșuată în iulie 1917, Lenin a fugit în Finlanda. S-a reîntors în octombrie 1917, conducând o revoluție armată, cu sloganul „Toată puterea – sovietelor!” împotriva Guvernului Provizoriu. Ideile sale de guvernare au fost exprimate în eseul „Statul și Revoluția”, care invoca o nouă formă de conducere, bazată pe consiliile muncitorilor numite soviete (sfaturi).

O bună parte a exilului, începând din 1909, dar și după cucerirea puterii, Lenin și soția lui au avut-o în preajma lor pe Inessa Armand, feministă și revoluționară. Conform unor istorici, Inessa Armand a fost și amantă a conducătorului bolșevic, acceptată de prea-toleranta Krupskaia.

Secrete financiare

Nici în Rusia, nici în străinătate, Lenin nu a cunoscut lipsurile materiale. Pe toată perioada exilului el nu a muncit nici măcar o singură zi; a călătorit mult (Berna, Paris, Bruxelles, Zürich, Londra, Stockholm, Berlin, insula Capri, etc), a locuit la hoteluri sau în case închiriate în stațiuni de odihnă.

În ianuarie 1892 tânărul Vladimir Ilici Ulianov a fost angajat ca asistent al avocatului pledant A. N. Hardin, în slujba căruia a lucrat numai 18 luni. În momentul în care a izbucnit Revoluția din Octombrie, Lenin era angajat de mai puțin de doi ani.

Maria Alexandrovna Ulianova era pensionară, văduva unui consilier de stat deținător al Ordinului Stanislas clasa I. Ea mai moștenise de la soțul ei o treime din moșia Kokușkino. Această cotă din moșie a fost vândută, iar banii au fost depuși în cele din urmă într-o bancă. Numai că mama lui Lenin a călătorit, la rândul ei, mult, de trei ori în Elveția, Germania și Franța, de două ori fiind însoțită de fiica sa, Maria (Maniașa). Aceasta din urmă a petrecut aproape doi ani în Germania și Franța.

Surse serioase de venituri nu puteau fi articolele publicate în presa revoluționară rusă (precum Iskra). Sursa lui principală de venituri a fost desigur fondul special al Partidului, fond despre care nu se pomenește niciodată în actele oficiale, dar a cărui existență este recunoscută de Lenin în bogata lui corespondență.

Acest fond era alimentat din cotizațiile membrilor de partid., din donații particulare, (precum cele ale lui Maxim Gorki sau cea cunoscută ca Afacerea Schmidt, dar mai ales din exproprieri revoluționare, în fapt, delapidări sau atacuri banditești asupra birourilor de poștă, a caselor de bilete din gări și asupra băncilor. Cea mai cunoscută expropriere a fost atacul asupra a două camioane cu bani, la 26 iunie 1907 în Piața Erevan din Tiflis, când au fost furate 340.000 de ruble de către o echipă condusă de Stalin.

Controlul asupra acestui fond special, la care Lenin n-a renunțat nici în timpul exilului și nici după victoria revoluției bolșevice, a fost unul dintre merele discordiei care a împiedicat încercările timide de reunificare a bolșevicilor și menșevicilor.

Șeful statului sovietic

La 8 noiembrie 1917 Lenin a fost ales Președinte al Consiliului Comisarilor Poporului de către Congresul Sovietului Rus. În fața amenințării invaziei germane, Lenin a fost de părere că Rusia trebuie să semneze imediat un tratat de pace. Alți lideri veterani bolșevici, precum Buharin, apărau ideea continuării războiului, cu scopul de a stârni revoluția în Germania. Troțki, care a condus negocierile, era pentru o poziție de mijloc, fiind de acord cu un tratat de pace care să stipuleze condiția niciunui câștig teritorial pentru vreo parte din conflict. După ce negocierile au eșuat, Germania a lansat o invazie care a avut ca rezultat pierderea unei importante părți din teritoriile vestice ale Rusiei. Ca un rezultat al acestei situații, Lenin a câștigat sprijinul majorității liderilor bolșevici și Rusia a semnat, în cele din urmă, în condiții dezavantajoase Tratatul de la Brest-Litovsk (martie 1918).

Acceptând că sovietele sunt singurele forme legitime de guvernare muncitorească, Lenin a întrerupt activitatea Adunării Constituante Ruse. Aici, bolșevicii pierduseră la vot, câștigătorul alegerilor fiind Partidul Socialist Revoluționar. Mai târziu, aceștia din urmă s-au divizat în două fracțiuni, una de stânga, pro-soviete, și alta de dreapta, anti-soviete. Bolșevicii aveau majoritatea în Congresul Sovietelor și au format o coaliție guvernamentală cu socialiștii revoluționari de stânga. În cele din urmă, coaliția lor însă s-a prăbușit, după ce socialiștii-revoluționari s-au opus tratatului de pace de la Brest-Litovsk, ei încercând chiar, prin alianțe cu alte partide, să răstoarne guvernul sovietelor. Situația a degenerat, iar partidele non-bolșevice (și chiar unele grupuri socialiste) au încercat în mod activ să răstoarne guvernul sovietelor. Lenin a reacționat încercând să le oprească activitățile.

La 30 august 1918, Fania Kaplan, membră a Partidului Socialist Revoluționar, s-a apropiat de Lenin după ce acesta luase cuvântul la un miting și se îndrepta către mașina sa. Ea l-a strigat pe Lenin și, când acesta s-a întors să-i răspundă, a tras trei focuri de revolver asupra lui, dintre care două l-au nimerit pe liderul bolșevic în umăr și în ureche. Lenin a fost dus în apartamentul său privat din Kremlin, el refuzând să riște sa meargă la spital, deoarece credea că și acolo este așteptat de alți asasini. Au fost convocați doctorii, dar ei au decis că era prea riscant să extragă gloanțele. În cele din urmă Lenin și-a revenit, dar sănătatea sa s-a deteriorat în continuu, începând din acel moment, și se crede că incidentul a contribuit la atacurile cerebrale de mai târziu.

În martie 1919, Lenin și veteranii bolșevici s-au întâlnit cu revoluționarii socialiști din întreaga lume și au format Internaționala Comunistă. Membrii Internaționalei Comuniste, inclusiv Lenin și bolșevicii, s-au deprins din mai larga mișcare socialistă. Din acel moment ei au fost cunoscuți cu numele de comuniști. În Rusia, Partidul Bolșevic a fost redenumit „Partidul Comunist Rus (Bolșevicii)”, care a devenit mai apoi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.

În această perioadă, în toată Rusia se desfășura cu furie un război civil. Un mare număr de forțe politice și sprijinitorii acestora au luat armele în mâini pentru a sprijini, respectiv pentru a răsturna guvernul. Deși în războiul civil au fost implicate mai multe fracțiuni, cele mai importante două forțe au fost Armata Roșie (comuniștii) și Armata Albă (monarhiștii). Puterile străine, precum Franța, Marea Britanie, Statele Unite și Japonia au intervenit, de asemenea, în război (de partea albilor). În cele din urmă, Armata Roșie a ieșit învingătoare, zdrobind forțele Albilor și ale aliaților acestora, în 1920, (deși elemente mai puțin importante ale monarhiștilor au mai rămas active câțiva ani).

În ultimele luni ale anului 1919, succesele din războiul civil l-au convins pe Lenin că era timpul să exporte revoluția în vestul Europei, dacă era necesar chiar prin forță. Proaspătul stat independent polonez, A doua Republică Poloneză, era sub influența puternică a omului de stat Józef Piłsudski, care visa la o federație („Federația Międzymorze”) care ar fi putut cuprinde Polonia, Lituania, Ucraina de vest (cu centrul la Kiev) și alte țări din Europa Centrală și din Europa de Răsărit apărute după prăbușirea imperiilor la sfârșitul Primului Război Mondial. Scopul acestei federații ar fi fost acela de a apăra membrii săi de orice amenințare imperialistă atât dinspre Rusia, cât și dinspre Germania. Când Polonia a început să-și reocupe teritoriile estice anexate de Rusia în timpul împărțirilor Poloniei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și au izbucnit luptele cu bolșevicii pentru controlul Ucrainei și a provinciilor adiacente, având revoluția din Germania în plină desfășurare, Lenin a apreciat că era timpul și locul perfect „să testeze Europa cu baionetele Armatei Roșii”. Războiul Polono-Rus a început în 1919. Lenin a văzut Polonia ca pe un pod pe care Armata Roșie trebuia să-l traverseze pentru a face legătura dintre Revoluția Rusă și sprijinitorii comuniști din Revoluția Germană, pentru a acorda ajutor altor mișcări comuniste din Europa Occidentală. Aceste planuri au fost însă abandonate după înfrângerea din bătălia de la Varșovia și pacea cu Polonia a fost semnată în 18 martie 1921, la Riga.

Anii lungi de război și-au pus pecetea pe Rusia și, într-un final, cea mai mare parte a țării era în ruine. În martie 1921, Lenin a înlocuit politica comunismului de război, (care fusese folosită pe perioada războiului civil), cu aceea a Noii Politici Economice (NEP), în încercarea de a reconstrui industria și, în mod special, agricultura. Dar în aceeași lună s-a petrecut și înăbușirea răscoalei marinarilor din Kronstadt.

Moartea prematură

Nadejda Krupskaia, Lenin și jurnalistul american Lincoln Eure la Kremlin, februarie 1920

Sănătatea lui Lenin era deja deteriorată în mod serios în urma eforturilor sale făcute în revoluție și în război. Tentativa de asasinat a mai adăugat o problemă la multele probleme de sănătate pe care le-a avut. În mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral. A rămas parțial paralizat (pe partea dreaptă) și rolul său în guvern a început să se diminueze. După al doilea atac din decembrie 1922, Lenin a demisionat din funcțiile politice. În martie 1923, a suferit al treilea atac, a rămas țintuit la pat și incapabil să mai vorbească.

Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La puțin timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morții lui Lenin a fost ateroscleroza cerebrală sau al patrulea atac cerebral, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai opt au fost de acord cu concluziile raportului de autopsie. Din acest motiv, s-au făcut mai multe supoziții privind cauzele morții lui Lenin.

Documente declasificate după căderea Uniunii Sovietice, alături de memoriile medicilor lui Lenin, sugerează că liderul bolșevic a fost tratat de sifilis încă din 1895. Documentele sugerează, de asemenea, că anatomo-patologului Alexi Abrikosov, care era însărcinat cu autopsia, i s-a ordonat să demonstreze că Lenin nu a murit de sifilis. Abrikosov nu a menționat această boală în raportul de autopsie, dar distrugerile vaselor de sânge, paralizia și alte incapacități pe care le-a citat sunt tipice pentru această boală. La un al doilea raport de autopsie nici un organ, arteră importantă sau zone ale creierului, afectate în mod obișnuit de sifilis, nu au fost menționate.

În 1923, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu salvarsan, singurul medicament care la acea vreme era folosit în mod special pentru tratarea sifilisului, dar și cu iodură de potasiu care era, de asemenea, folosită, în mod obișnuit, la tratarea acestei boli.

În 2004 s-au făcut noi afirmații medicale conform cărora Lenin a suferit de sifilis și a decedat din această cauză.

Orașul Petrograd a fost redenumit Leningrad în onoarea sa și acesta i-a rămas numele până la prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, când și-a recăpătat numele original, Sankt Petersburg.

După primul său atac cerebral, Lenin a publicat un numar de scrieri prin care da indicații viitoare pentru guvern. Cea mai importantă dintre acestea este Testamentul lui Lenin, unde, între altele, critica și lideri ai partidului precum Lev Troțki și Stalin. Despre Stalin, secretar general al partidului încă din 1922, Lenin spunea că „în mâinile sale este concentrată o putere nelimitată” și sugera ca „tovarășii să se gândească la o cale de a-l îndepărta pe Stalin din funcție”. Aceste critici dure ale vieții interne a partidului nu au fost niciodată aduse la cunoștința publicului larg.

La începutul secolului al XX-lea, mișcarea rusă a cosmismului (teoria evoluției cosmice) era foarte populară și a fost făcută o încercare de conservare a trupului lui Lenin prin crionică pentru a permite reînvierea lui în viitor. S-a procurat echipamentul necesar din import, dar din mai multe motive, acest plan nu a fost dus la bun sfârșit. În loc de criogenare, trupul său a fost îmbălsămat și expus pentru vizitare în Mausoleul din Moscova.

Deși Lenin și-a exprimat cu puțin timp înaintea morții dorința să nu fie create memoriale pentru el, diferiți politicieni au văzut o cale de a-și îmbunătăți propria poziție în partid prin legarea numelui de acela al liderului bolșevic. Figura primului conducător al statului sovietic a fost ridicată la un statut aproape mitic, iar statui, monumente și memoriale au apărut în onoarea sa de-a lungul și de-a latul țării.

Studiul creierului lui Lenin

Creierul lui Lenin a fost scos înainte de îmbălsămarea trupului său. Guvernul sovietic l-a însărcinat pe cunoscutul neurochirurg german Oskar Vogt să studieze creierul lui Lenin și să localizeze zona precisă a celulelor creierului care erau responsabile de geniu. Institutul Creierului a fost creat în Moscova pentru acest scop. Vogt a publicat o lucrare despre creier, în 1929, în care raporta că unii neuroni piramidali din al treilea strat al cortexului cerebral al lui Lenin erau foarte mari. Totuși, legătura dintre aceștia și genialitate a fost contestată. Munca lui Vogt a fost considerată de către sovietici ca fiind nesatisfăcătoare. Alte cercetări au fost făcute după aceea de o echipă sovietică, dar rezultatele muncii pe creierul lui Lenin nu au mai fost făcute publice.

Anatomia modernă nu mai crede că doar morfologia singură poate determina funcționarea creierului.

Tabel cronologic

Până în februarie 1918, evenimentele din Rusia sunt datate în conformitate cu calendarul iulian (stil vechi), care în secolul al XIX-lea rămăsese cu 13 zile în urmă față de cel gregorian (stil nou) din Occident. Toate evenimentele din tabelul de mai jos sunt datate în conformitate cu stilul nou.

22 aprilie	1870	Se naște Vladimir Ilici Ulianov (Lenin)
7 noiembrie	1879	Se naște Lev Davidivici Bronștein (Troțki)
21 decembrie		Se naște Iosif Vissarionovici Djugașvili (Stalin)
ianuarie	1880	Gheorghi Plehanov fuge din Rusia în Europa Occidentală
13 martie	1881	Este asasinat țarul Alexandru al II-lea
septembrie	1883	Plehanov înființează la Geneva "Grupul marxist pentru eliberarea muncii"
24 ianuarie	1886	Moare tatăl lui Lenin, Ilia Ulianov
20 mai	1887	Este spânzurat fratele lui Lenin, Alexandr Ulianov
25 august		Lenin intră la Universitatea din Kazan
17 decembrie		Lenin este arestat în cursul unei demonstrații de protest a studenților
noiembrie	1891	Lenin își ia examenul de drept ca student extern al Universității din Sankt Petersburg
	1892	Lenin lucrează ca avocat în Samara
septembrie	1894	Prima lucrare publicată Cine sunt „prietenii poporului” și cum luptă ei împotriva social-democraților
mai – septembrie	1895	Pleacă în străinătate și-l cunoaște pe Plehanov
21 decembrie		Lenin este arestat la Sankt Petersburg
10 februarie	1897	Lenin este exilat pentru trei ani în Siberia
martie	1898	Se întemeiază Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia
22 iulie		Lenin se căsătorește cu Nadejda Krupskaia în Șușenskoe
martie	1900	Încheierea perioadei de exil
10 februarie		Reîntoarcerea la Sankt Petersburg
3 iunie		Lenin este arestat pentru zece zile
20 iunie		Lenin o vizitează pe Krupskaia aflată în exil la Ufa
29 iulie		Lenin părăsește Rusia și pleacă în Europa Occidentală
iarna	1901	Se întemeiază Partidul Socialist Revoluționar
martie	1902	Apare lucrarea lui Lenin Ce este de făcut?
aprilie – mai		Lenin este la Londra
30 iunie – 23 august	1903	Are loc al doilea Congres al PSDMR la Bruxelles și Londra
		Apare sciziunea dintre bolșevici și menșevici
decembrie		Lenin demisionează de la Iskra
9 februarie	1904	Izbucnește Războiul Ruso-Japonez
14 martie		Lenin demisionează din Comitetul Central al partidului
22 ianuarie	1905	Duminica Însângerată de la Sankt Petersburg
23 ianuarie		Încep greve în întreaga Rusie
23 aprilie – 10 mai		Cel de-al treilea Congres al PSDMR la Londra
27 mai		Flota rusă este scufundată în largul coastelor Japoniei în strâmtoarea Țușima
iunie		Revolta de pe Cuirasatul Potemkin din Flota Mării Negre
15 iulie		Este asasinat la Sankt Peterburg Ministrul Afacerilor Interne, Viaceslav Plehve
5 septembrie		Se încheie la Portsmouth, SUA, Tratatul ruso-japonez
octombrie		Izbucnește Greva Generală
25 octombrie		Se înființează Partidul Democratic Constituțional (Cadeții)
26 octombrie		Se înființează la Sankt Peterburg Sovietul Deputaților, cu Troțki adjunct la conducere
30 octombrie		Țarul Nicolae al II-lea pune în circulație manifestul prin care promite drepturi civile și alegeri pentru Duma de Stat
21 noiembrie		Lenin se reîntoarce în țară
16 decembrie		Membrii Sovietului din Sankt Peterburg sunt arestați
21 decembrie		Insurecția armată de la Moscova este înăbușită de armată
23 aprilie – 8 mai	1906	Cel de-al patrulea Congres al PSDMR se desfășoară la Stockholm
10 mai		Se deschide prima sesiune a Dumei
21 iulie		Dizolvarea Dumei și numirea lui Piotr Stolîpin în funcția de prim-ministru
ianuarie - aprilie	1907	Lenin locuiește la Kokkala în Finlanda
5 martie		Se deschid lucrările celei de-a doua Dume
15 iunie		Cea de-a doua Dumă este dizolvată
13 aprilie – 1 iunie		Cel de-al cincilea Congres al PSDMR se desfășoară la Londra
20 noiembrie		Se deschid lucrările celei de-a treia Dumă, aleasă după noua lege electorală
decembrie		Lenin se mută în Elveția
decembrie	1908	Lenin se mută la Paris
	1908	Lenin o cunoaște pe Inessa Armand la Paris
iunie	1912	Lenin se mută la Cracovia, în Polonia aflată sub stăpânire austriacă
20 noiembrie		Se deschid lucrările celei de-a treia Dumă, aleasă după noua lege electorală
28 noiembrie		Se deschid lucrările celei de-a patra Dumă
mai	1913	Lenin se mută la Poronin
iulie		Lenin o însoțește pe Krupskaia la Berna pentru a fi operată
30 iulie	1914	Rusia decretează mobilizarea generală
1 august		Germania declară război Rusiei
3 august		Începe Primul război mondial
august		Sankt Peterburg își schimbă denumirea devenind Petrograd
		Rusia invadează Galiția austriacă și Prusia Orientală
8 august		Lenin este arestat în Polonia sub acuzația de spionaj în favoarea Rusiei
19 august		Este eliberat
septembrie		Forțele rusești sunt înfrânte în Prusia Orientală
		Lenin pleacă din Austria în Elveția
22 iulie	1915	Forțele rusești se retrag din Polonia
4 septembrie		Țarul Nicolae al II-lea preia comanda supremă a armatei
septembrie		Lenin participă la Conferința socialiștilor împotriva războiului de la Zimmerwald, Elveția
aprilie	1916	Are loc cea de-a doua Conferință a socialiștilor împotriva războiului la Kienthal, Elveția
30 decembrie		Rasputin este asasinat la Petrograd
8 martie	1917	Declanșarea Revoluției din Februarie
12 martie		Formarea Sovietului din Petrograd
14 martie		Formarea Sovietului din Moscova
15 martie		Formarea Guvernului Provizoriu. Țarul Nicolae al II-lea abdică
25 martie		Stalin și alți bolșevici se întorc din exilul din Siberia
16 aprilie		Lenin sosește la Petrograd din Elveția
17 aprilie		Lenin elaborează Tezele din aprilie
mai		Se organizează Gărzile Roșii bolșevice
		Troțki se întoarce de la New York în Rusia
16 iunie		Se deschid lucrările Primului Congres al Sovietelor
4 iulie		Guvernul Provizoriu emite ordinul de arestare a lui Lenin și a altor fruntași bolșevici
13 iulie		Lenin fuge în Finlanda
17 iulie		Bolșevicii încearcă să dea o lovitură de stat – „Zilele din iulie”
24 iulie		Alexandr Kerenski devine prim ministru
august		are loc cel de-al șaselea Congres al Partidului Bolșevic la Petrograd
septembrie		Campania lui Kornilov este zdrobită
8 octombrie		Troțki devine președintele Sovietului din Petrograd
23 octombrie		Lenin se întoarce în secret la Petrograd pentru a participa la ședința Comitetului Central unde s-a votat în favoarea insurecției armate
6 noiembrie		Gărzile Roșii declanșează insurecția armată
7 noiembrie		Troțki anunță preluarea puterii în cadrul Congresului Sovietelor, la care se aprobă și decretele lui Lenin referitoare la pământ și la încheierea păcii
17 noiembrie		Sovnarkomul primește puteri legislative supreme
noiembrie		Începe prima fază a războiului civil din Ucraina
25 noiembrie		Încep alegerile pentru Adunarea Constituantă Rusă
3 decembrie		Încep tratativele de pace la Brest-Litovsk
15 decembrie		Este semnat armistițiul ruso-german
20 decembrie		Se înființează CEKA – Comisia extraordinară pentru combaterea contrarevoluției și spionajului
decembrie		Izbucnește revolta cazacilor de pe Don. Se formează Armata Voluntară sub comanda generalilor Kaledin și Kornilov
9 ianuarie	1918	Se reiau tratativele de pace de la Brest-Litovsk
14 ianuarie		Atentat la viața lui Lenin la Petrograd
18 ianuarie		Este convocată Adunarea Constituantă, dispersată cu forța de bolșevici
22 ianuarie		Ucraina își proclamă independența
9 februarie		Ucraina și Puterile Centrale semnează un tratat
18 februarie		Ca urmare a eșecului tratativelor de pace, Germania reia războiul împotriva Rusiei
3 martie		Tratatul de la Brest-Litovsk este semnat de Rusia Sovietică și Germania. Armata bolșevică intră în Kiev, capitala Ucrainei
9 martie		Forța expediționară aliată debarcă la Murmansk
10 martie		Capitala Rusiei Sovietice este mutată de la Petrograd la Moscova
9 martie		Forța expediționară aliată debarcă la Murmansk
13 martie		Troțki este numit Comisar al Poporului pentru Război. Începe formarea Armatei Roșii
4 aprilie		Forța expediționară japoneză debarcă la Vladivostok
iunie		Forța expediționară britanică debarcă la Arhanghelsk
12 iunie		Marele Duce Mihail este asasinat la Perm
16 iunie		Lenin reintroduce pedeapsa cu moartea
4 iulie		Cel de-al cincelea Congres al Sovietelor aprobă Constituția
6 iulie		Contele Mirbach, ambasadorul Germaniei la Moscova, este asasinat
17 iulie		Țarul Nicolae al II-lea și familia lui sunt executați la Ekaterinburg
30 august		Lenin este împușcat și rănit la Moscova de către Fania Kaplan. Urițki, șeful CEKA din Petrograd, este asasinat
4 septembrie		Lenin ordonă să se ia ostatici. Începe Teroarea Roșie
septembrie		Armata Roșie cucerește din mâinile Armatei Albe orașele Simbirsk și Kazan
începutul lui noiembrie		Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei abdică
6 noiembrie		Ambasada sovietică din Berlin este evacuată sub acuzația de agitație revoluționară
11 noiembrie		Antanta și Puterile Centrale semnează armistițiul
13 noiembrie		Guvernul sovietic declară nul Tratatul de la Brest-Litovsk
decembrie		Forțele franceze de intervenție debarcă la Odessa
11 aprilie	1919	Se înființează lagărele de concentrare în Rusia Sovietică
martie		Izbucnește războiul civil din Urali
iunie	1920	Armata Roșie îi respinge pe polonezi
iulie		Armata Roșie ajunge la Varșovia și este respinsă
21 iulie – 6 august		Al doilea Congres al Cominternului la Moscova
august		Armata Roșie se retrage din Polonia
noiembrie		Forțele Albilor sunt evacuate în masă din Crimeea în Turcia
1 – 18 martie	1921	Rebeliunea antibolșevică din Kronstadt
8 martie		Al zecelea Congres al Partidului Comunist Bolșevic. Se lansează NEP
aprilie	1922	Stalin este numit în recent creatul post de Secretar General al partidului
26 mai		Lenin suferă prima criză
vara		Lenin își petrece convalescența la Gorki
16 decembrie		Lenin suferă a doua criză
25 decembrie		Lenin dictează Scrisoarea către Congres sau Testamentul
10 martie	1923	Lenin suferă a treia criză
17 – 25 aprilie		Al doisprezecelea Congres al Partidului Comunist
18 octombrie		Lenin vizitează pentru ultima oară Moscova și Kremlinul
21 ianuarie	1924	Lenin moare
27 ianuarie		Instalarea trupului mumificat al lui Lenin în Mausoleu

Predecesor: Alexandr Kerenski (premier al Guvernului Provizoriu)

Președinte al Sovietului Comisarilor Poporului 1917–1924

Succesor: Alexei Ivanovici Rîkov

Bibliografie

• Robert Gellately: Lenin, Stalin and Hitler - The Age of Social Catastrophe. Random House Ltd., 2007
• Archie Brown: Rise and Fall of Communism. Harper Collins books, 2009
• Blackledge, Paul (3 iulie 2006). „What was done”. International Socialism (111). London: Socialist Workers Party (Britain). ISSN 1754-4653. Accesat în 25 iunie 2010.  A review of Lars T Lih, Lenin Rediscovered: What is to be Done? in Context
• Cliff, Tony (1986). Building the Party: Lenin, 1893–1914. Haymarket Books. ISBN 1-931859-01-9. 
• Felshtinsky, Yuri (2010). Lenin and His Comrades: The Bolsheviks Take Over Russia 1917–1924. Enigma Books. ISBN 1-929631-95-2. 
• Gellately, Robert (2007). Lenin, Stalin, and Hitler: The Age of Social Catastrophe. Knopf. ISBN 1-4000-4005-1. 
• Gooding, John (2002). Socialism In Russia: Lenin and His Legacy, 1890–1991. Palgrave Macmillan. ISBN 0-333-97235-X. 
• Hill, Christopher (1971). Lenin and the Russia Revolution. Pelican Books Ltd. ISBN 978-0-14-021297-6. 
• Kolakowski, Leszek and Falla, P. S. (2005). Main Currents of Marxism. W. W. Norton & Company. ISBN 0-393-06054-3. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
• Leggett, George (1987). The Cheka: Lenin's Political Police. Oxford University Press. ISBN 0-19-822862-7. 
• Lih, Lars T. (2008) [2006]. Lenin Rediscovered: What is to be Done? in Context. Chicago: Haymarket Books. ISBN 978-1-931859-58-5. 
• Lenin, Vladimir (2002). Revolution at the Gates: A Selection of Writings from February to October 1917 by V. I. Lenin. Verso Books. ISBN 1-85984-661-0. 
• Pannekoek, Anton; Richey, Lance Byron (2003). Lenin as Philosopher. Marquette University Press. ISBN 0-87462-654-4. 
• Payne, Robert (1967). The Life And Death Of Lenin. Simon & Schuster. ISBN 0-671-41640-5. 
• Pipes, Richard (1999). The Unknown Lenin: From the Secret Archive. Yale University Press. ISBN 0-300-07662-2. 
• Rappaport, Helen (2010). Conspirator: Lenin in Exile. Basic Books. ISBN 978-0-465-01395-1. 
• Shub, David (1965). Lenin: A Biography. Penguin Books. ISBN 0-14-020809-7. 
• Toynbee, Arnold (iulie 1970). „A Centenary View of Lenin”. International Affairs. Blackwell Publishing. 46 (3): 490–500. doi:10.2307/2613225. ISSN 0020-5850. JSTOR 2613225. 
• Trotsky, Leon (1971). On Lenin: Notes Towards a Biography. Harrap. ISBN 0-245-50302-1. 
• Tucker, Robert C. (1975). The Lenin Anthology. W. W. Norton & Company. ISBN 0-393-09236-4. 
• Volkogonov, Dmitri (2006). Lenin: A New Biography/O nouă biografie. Free Press/Editura Orizonturi. ISBN 0-02-933435-7/973-9154-99-9. 

Lectură suplimentară

• Lenin: A Biography, Robert Service, Pan Macmillan, 2011
• Lenin's childhood, Isaac Deutscher, Editura Oxford University Press, 1970

Selecție de lucrări

• Vladimir Ilici Lenin - Lucrări, marxists.org
• Dezvoltarea capitalismului în Rusia
• Ce-i de făcut?
• Un pas înainte, doi pași înapoi
• Două tactici ale social-democrației în revoluția democratică
• Materialism și empirio-criticism
• Dreptul națiunilor la autodeterminare
• Imperialismul, cel mai înalt stadiu de dezvoltare al capitalismului
• Statul și revoluția
• Revoluția proletară și renegatul Kautsky
• Comunismul de stânga: O boală infantilă

Vezi și

• Comunism
• Leninism
• Lista locurilor care au primit numele lui Lenin
• Marxism-leninism
• Mausoleul lui Lenin
• Revoluția rusă
• Revoluția din Octombrie
• Tabel cronologic al evenimentelor din perioada vieții lui Lenin
• Tezele din aprilie
• Testamentul lui Lenin
• Pik Lenin

Legături externe

• Lucrări de sau despre Vladimir Ilici Lenin în biblioteci (catalog WorldCat)
• Înregistrare de la un discurs din martie 1919
• Marxists.org Lenin Internet Archive – un site cuprinzător cu multe scrieri, biografii și multe
• Amintiri despre Lenin de N. K. Krupskaia Arhivat în 4 aprilie 2006, la Wayback Machine.
• cuvîntări din 1919
• Spunea că va cultiva ciuperci și va crește IEPURI de casă. Azi s-a născut TATĂL COMUNISMULUI, omul care nu mai știa tabla înmulțirii /VIDEO, 22 aprilie 2013, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
• Dosarele KGB confirmă originile evreiești ale lui Lenin Arhivat în 28 iulie 2011, la Wayback Machine., 16 iunie 2011, Historia
• Lenin, mumia din vitrină ajunsă la nivel de kitsch, 29 ianuarie 2011, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
• Marx2Mao.org – Lenin Internet Library
• Lenin's speech (video) pe YouTube – Lenin's speech with subtitles
• Article on Lenin written by Trotsky for the Encyclopædia Britannica
• Reminiscences of Lenin by N. K. Krupskaya Arhivat în 4 aprilie 2006, la Wayback Machine.
• The Lenin Museum Arhivat în 29 septembrie 2013, la Wayback Machine. in Tampere, Finland
• Lenin and the First Communist Revolutions
• Lenin Internet Archive Biography includes interviews with Lenin and essays on the leader
• Mirrors of Moscow: Nikolai Lenin by Louise Bryant
• Nicolai Lenin Arhivat în 3 martie 2016, la Wayback Machine. His Life and Work by G. Zinovieff, Indiana State University
• The Personality and Power of Nikolai Lenin From Raymond Robins' Own Story by William Hard (1920)
• TIME 100: V.I. Lenin Arhivat în 25 aprilie 2011, la Wayback Machine. by David Remnick, 13 April 1998
• Re: Lenin in color – high quality edition pe YouTube
• The Ghosts of Lenin Abound by The Moscow News Weekly, 15 January 2009
• Lenin's Fight to Defend Working-class Power and Revolutionary Internationalism by The Militant
• Lenin's Funeral Train in its own museum next to Paveletsky Rail Terminal
• Lucrări de Vladimir Ilici Lenin la Proiectul Gutenberg
• Museum of Communists
  • Vladmir Lenin
• Marxists.org Lenin Internet Archive – Extensive compendium of writings, a biography, and many photographs
• Noam Chomsky - What Was Leninism?, 15 martie 1989 pe YouTube
• Lenin's Popularity Highest in Years on Revolutionary's 144th Birthday. The Moscow Times, 22 aprilie 2014.
• fr Encyclopédie Larousse en ligne - Vladimir Ilitch Oulianov dit Lénine, larousse.fr

Multimedia

• Lenin, de la A la Z în imagini, 20 martie 2012, Cotidianul