Tigvă
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Tigva (Lagenaria siceraria), numită și tâlv, este o plantă erbacee agățătoare sau târâtoare, din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructul de diferite forme (de obicei bombat), verde și zemos, care la maturitate devine gălbui și cu pereții tari, lemnoși[1]. Fructul poate fi folosit atât în bucătărie cât și în fabricarea unor instrumente sau vase decorative, atunci când este suficient de matur.
| Calabash Lagenaria siceraria | |
|---|---|
| |
| Calabash verde | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| (neclasificat): | Angiosperme |
| (neclasificat): | Eudicote |
| (neclasificat): | Rosidae |
| Ordin: | Cucurbitales |
| Familie: | Cucurbitaceae |
| Gen: | Lagenaria |
| Specie: | L. siceraria |
| Nume binomial | |
| Lagenaria siceraria (Molina) Standl. | |
| Sinonime | |
| |
Modifică text  |
|
Fructul tigvei, după ce i se scoate miezul și este uscat, se numește tâlv[2], și întrebuințat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi, ca recipient și în alte scopuri similare.
Întrebuințat ca legumă, fructul tigvei este asemănător cu un dovlecel; are o aromă discretă, iar uneori gustul său poate fi puțin amărui.
Tigva este prezentă, într-o formă sau alta, pe toate continentele și este destul de greu de stabilit originea sa exactă.
Note
modificare- ^ „Micul dicționar academic, ediția a II-a, s.v. tigvă”. Academia Română, Institutul de Lingvistică, Editura Univers Enciclopedic, 2010. Accesat în .
- ^ „DEX '98, s.v. tâlv”. Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a. Academia Română, Institutul de Lingvistică. Editura Univers Enciclopedic, 1998. Accesat în .