împărțire

română

Etimologie

Din a împărți.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pər'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împărțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împărțire	împărțiri
Articulat	împărțirea	împărțirile
Genitiv-Dativ	împărțirii	împărțirilor
Vocativ	împărțire	împărțirilor

1. acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei.
2. (aritm.) operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reîmparți
• reprimați
• retipărim

Referințe

• DEX '98 via DEX online