împacheta

română

Etimologie

Din în- + pachet. Confer franceză empaqueter.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pa.ke'ta/

Verb

Conjugarea verbului împacheta
Infinitiv	a împacheta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împachetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împacheteze
Participiu	împachetat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului).
2. (v.tranz.) a pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului.

Cuvinte derivate

• despacheta
• împachetare
• împachetat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online