înțelept

română

Etimologie

Din latină intellectus.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʦe'lept/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înțelept
	Singular	Plural
Masculin	înțelept	înțelepți
Feminin	înțeleaptă	înțelepte
Neutru	înțelept	înțelepte

1. (adesea substantivat) care este înzestrat cu înțelepciune, care are mintea clară; cuminte, deștept.
2. (despre înfățișarea, acțiunile sau manifestările cuiva) care exprimă înțelepciune; izvorât din înțelepciune.
3. prevăzător, chibzuit, stăpânit.

Cuvinte derivate

• preaînțelept
• înțelepțește

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului înțelept
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înțelept	înțelepți
Articulat	înțeleptul	înțelepții
Genitiv-Dativ	înțeleptului	înțelepților
Vocativ	înțeleptule	înțelepților

1. filozof (antic).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online