învoire

română

Etimologie

Din a învoi.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vo'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învoire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învoire	învoiri
Articulat	învoirea	învoirile
Genitiv-Dativ	învoirii	învoirilor
Vocativ	învoire	învoirilor

1. acțiunea de a (se) învoi și rezultatul ei.
2. permisie acordată cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online