șold

română

Etimologie

Din poloneză szoldra.

Pronunție

• AFI: /ʃold/

Substantiv

Declinarea substantivului șold
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șold	șolduri
Articulat	șoldul	șoldurile
Genitiv-Dativ	șoldului	șoldurilor
Vocativ	șoldule	șoldurilor

1. parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul.
2. (p.anal.) parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul.
3. (fig.) coastă, povârniș.

Cuvinte derivate

• șoaldină
• șoldar
• șoldi
• șoldiu
• șoldiș
• șolduros

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) Într-un șold = (aplecat) într-o parte, strâmb.

Expresii

• Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nici o greutate, fără nici o grijă, în voie
• A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea
• (fam.) A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal

Traduceri

Traduceri

engleză: hip (English)

neerlandeză: heup (Nederlands)

Referințe

• DEX '98 via DEX online