începe

română

Etimologie

Din latină incĭpĕre.

Pronunție

• AFI: /ɨnˈʧe.pe/

Verb

Conjugarea verbului începe
Infinitiv	a începe
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încep
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înceapă
Participiu	început
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni.

   Acțiunea începuse bine.

   A început să mănânce.

   Au început să se certe.

2. a lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva.

   A început o pâine.

3. (v.intranz.) (despre stări, fenomene) a se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne).

   A început din senin o furtună.

4. (v.intranz. și refl.) a porni.

   A început dansul, nunta.

Sinonime

• 1: (se) apuca, inaugura, iniția, debuta, (se) porni, se pune, arădui
• 3: stârni, (înv. și reg.) se scociorî, (fig.) se naște
• 4: porni, (înv. și pop.) purcede

Antonime

• a se începe: (se) sfârși, (se) termina
• a începe: încheia, înceta, termina

Cuvinte derivate

• neînceput
• începător
• începătură
• începenie
• începere
• început
• începută
• proîncepe, prencepe
• reîncepe

Traduceri

a realiza în partea inițială; a porni

afrikaans: aanvang (Afrikaans), begin (Afrikaans) arabă: يبدأ (العربية) asturiană: empezar (asturianu), entamar (asturianu), comenzar (asturianu) bulgară: започвам (български) catalană: començar (català) cehă: začít (čeština) chineză: 开始 (kāi-shǐ) (中文) daneză: begynde (dansk) ebraică: להתחיל (lehatkhíl) (עברית) engleză: start (English), begin (English) esperanto: komenci (Esperanto) faroeză: byrja (føroyskt) finlandeză: alkaa (suomi), aloittaa (suomi) franceză: commencer (français) friziană: begjinne (Frysk) galiciană: comezar (galego), empezar (galego) germană: anfangen (Deutsch), starten (Deutsch), zusammenzucken (Deutsch) greacă: άρχομαι (ˈarxome) (Ελληνικά), αρχίζω (arˈçízo) (Ελληνικά) indoneziană: mulai (Bahasa Indonesia) interlingua: comenciar (interlingua), inciper (interlingua) islandeză: byrja (íslenska)

italiană: cominciare (italiano) japoneză: 始める (hajimeru) (日本語), 開始する (かいしする, kaishisuru) (日本語) latină: incipere (Latina) letonă: sākt (latviešu) malteză: ibda (Malti) neerlandeză: starten (Nederlands), beginnen (Nederlands), aanvangen (Nederlands) norvegiană: begynn (norsk) papamiento: kuminsá (Papiamentu) poloneză: zacząć (polski), zaczynać (polski), rozpocząć (polski) portugheză: começar (português) retoromană: cumanzar (rumantsch), entschaiver (rumantsch) rusă: начинать (načinát') (русский) slovenă: začeti (slovenščina) spaniolă: empezar (español), comenzar (español) suedeză: börja (svenska), starta (svenska), inleda (svenska), begynna (svenska) swahili: anza (Kiswahili) turcă: başlamak (Türkçe) ucraineană: починати (počinati) (українська) vietnameză: Bắt đầu (Tiếng Việt)

Etimologie

Din începe.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru începe.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru începe.

Referințe

• DEX online