ștampilă

română

Variante

• stampilă

Etimologie

Din franceză estampille. Confer italiană stampiglia.

Pronunție

• AFI: /ʃtam'pi.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului ștampilă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștampilă	ștampile
Articulat	ștampila	ștampilele
Genitiv-Dativ	ștampilei	ștampilelor
Vocativ	ștampilă	ștampilelor

1. instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc.
2. semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu.

Cuvinte derivate

• ștampila

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online