absolut

română

Etimologie

Din latină absolutus, cu sensuri după franceză absolu.

Pronunție

• (cu asimilare) AFI: /ap.so'lut/

Adjectiv

Declinarea adjectivului absolut
	Singular	Plural
Masculin	absolut	absoluți
Feminin	absolută	absolute
Neutru	absolut	absolute

1. care este independent de orice condiții și relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit.

   Liniște absolută; întuneric absolut.

2. (despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus.

   Autoritate absolută.

3. (mat.; despre mărimi) a cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat.

Sinonime

• 1: adânc, complet, deplin, desăvârșit, perfect, profund, total
• 2: necondiționat, suprem, suveran, total

Antonime

• relativ

Cuvinte derivate

• absolutiza
• absolutizant
• absolutizare
• absolutizat

Cuvinte compuse

• monarhie absolută
• valoare absolută
• verb absolut

Cuvinte apropiate

• absoluitate
• absolutamente
• absolutism, absolutizm
• absolutist
• absolutistic
• absolutoriu
• absoluțiune, absoluție

Traduceri

care nu este limitat de nici un fel de condiții

bulgară: безусловен (български) (bezusloven) catalană: absolut (català) cehă: absolutní (čeština) chineză: 絕對 (中文), 绝对 (中文) (juéduì) ebraică: מוחלט (עברית) (mukhlat') engleză: absolute (English) estoniană: vaba (eesti) finlandeză: ehdoton (suomi), rajoittamaton (suomi), absoluuttinen (suomi) franceză: absolu (français) galiciană: absoluto (galego) germană: absolut (Deutsch) greacă: απόλυτος (Ελληνικά) (apólitos) italiană: assoluto (italiano) japoneză: 絶対の (日本語) (ぜったいの, zettai-no), 絶対的 (日本語) (ぜったいてき, zettai-teki)

latină: absolute (Latina) maghiară: abszolút (magyar) neerlandeză: absoluut (Nederlands) norvegiană: absolutt (norsk) occitană: absolut (occitan) persană: غیر مشروط (فارسی) poloneză: bezwzględny (polski), bezwarunkowy (polski), absolutny (polski) portugheză: absoluto (português) rusă: абсолютный (русский) (absoljútnyj) spaniolă: absoluto (español) suedeză: absolut (svenska) turcă: mutlak (Türkçe) ucraineană: необмежений (українська) (neobmézhenyj), абсолютний (українська) (absoljútnyj)

Substantiv

Declinarea substantivului absolut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	absolut	absoluturi
Articulat	absolutul	absoluturile
Genitiv-Dativ	absolutului	absoluturilor
Vocativ	'	'

1. (fil.) principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului.

Cuvinte compuse

• adevăr absolut
• eu absolut
• idee absolută
• spirit absolut

Traduceri

principiu de bază, identificat cu divinitatea

engleză: absolute (English)

Adverb

1. (servește la formarea superlativului) cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect.

   Argumentare absolut justă.

2. (întărind un pronume sau un adverb negativ)

   N-a venit absolut nimeni.

Traduceri

cu totul

engleză: absolutely (English)

franceză: absolument (English)

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din latină absolutus, probabil prin franceză absolu.

Pronunție

• AFI: /absɔˈlʉːt/
•  Audio^fișier

Adjectiv

absolut (comp. absolutare, sup. absolutast)

1. absolut, complet, deplin, nelimitat

Sinonime

• 1: definitiv, fullkomlig, fullständig, fulländad, komplett, ovillkorlig, (fam.) på tok, tvärsäker

Cuvinte derivate

• absoluthet

Cuvinte compuse

• absoluta nollpunkten
• absolutbelopp

Cuvinte apropiate

• absolution
• absolutism
• absolutist
• absolutistisk
• absolvera

Adverb

absolut (comp. absolutare, sup. absolutast)

1. (în mod) absolut, complet, deplin, nelimitat

Sinonime

• alldeles, definitivt, fullkomligt, obestridligen, otvivelaktigt, ovillkorligen, totalt, tveklöst, tvärsäkert

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary