carapace

română

Etimologie

Din franceză carapace.

Pronunție

• AFI: /ka.ra'pa.ʧe/

Substantiv

Declinarea substantivului carapace
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carapace	carapace
Articulat	carapacea	carapacele
Genitiv-Dativ	carapacei	carapacelor
Vocativ	carapace	carapacelor

1. înveliș osos, cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârpăcea

Referințe

• DEX '98 via DEX online