carnet

română

Etimologie

Din franceză carnet.

Pronunție

• AFI: /kar'net/

Substantiv

Declinarea substantivului carnet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carnet	carnete
Articulat	carnetul	carnetele
Genitiv-Dativ	carnetului	carnetelor
Vocativ	carnetule	carnetelor

1. caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări.
2. act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizatie politică, de masă etc.

Cuvinte derivate

• carnețel

Cuvinte compuse

• carnet de muncă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catren
• carent
• crenat
• centra

Referințe

• DEX '98 via DEX online