copilărie
Etimologie
Din copil + sufixul -ărie.
Pronunție
- AFI: /ko.pi.lə'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului copilărie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | copilărie | copilării |
| Articulat | copilăria | copilăriile |
| Genitiv-Dativ | copilăriei | copilăriilor |
| Vocativ | ' | ' |
- perioadă a vieții omenești de la naștere până la vârsta pubertății.
- Încă din copilărie...
- (fig.) început.
- faptă, purtare, vorbe, apucături de copil.
- Ce faci tu e o copilărie!
Sinonime
- 1: pruncie, (prin Maram. și Transilv.) pruncenie, (înv.) coconie, nevârstnicie, porobocie
- 3: naivitate, prostie
Cuvinte derivate
Traduceri
timpul când este cineva copil
|