lucru
Etimologie
Din a lucra (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /'lu.kru/
Substantiv
| Declinarea substantivului lucru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lucru | lucruri |
| Articulat | lucrul | lucrurile |
| Genitiv-Dativ | lucrului | lucrurilor |
| Vocativ | lucrule | lucrurilor |
- tot ceea ce există (în afară de ființe) și care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect.
- bun care aparține unei persoane sau unei colectivități; (p.gener.) obiect, bun.
- activitate (fizică sau intelectuală) întreprinsă pentru realizarea unui scop; muncă, treabă; acțiune, faptă.
- Oamenii au plecat la lucru.
- ceea ce se efectuează, rezultatul muncii.
- chestiune, problemă.
- Ce părere ai de lucrul acesta?
- situație, fapt, fenomen; (la pl.) întâmplare, eveniment.
- Azi s-a întâmplat un lucru nemaivăzut.
Sinonime
- (1, 2) obiect, (înv.) materie, unealtă.
- (3) activitate, muncă, treabă, (rar) lucrare, (reg.) meșteșug, (înv.) deală, laboare.
- (5) problemă, chestiune.
- (6) situație, fapt, fenomen, întâmplare, eveniment.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- lucru în sine
- lucru imobil, lucru nemișcător
- lucru mobil, lucru mișcător
- front de lucru
- lucru domnesc
- lucru mecanic
Locuțiuni
- (loc.adj.) De lucru =
- în care se lucrează.
- cu care se lucrează, folosit la treabă.
- întrebuințat la lucru, folosit într-o activitate.
Expresii
- Lucru rău (sau prost) = se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoană) de care suntem nemulțumiți sau care nu e bună de nimic
- A avea de lucru = a) a avea treabă, a fi (foarte) ocupat; b) A avea o ocupație, a fi în slujbă; c) (reg.) a avea de luptat, a avea dificultăți (cu cineva)
- A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu găsi ce sau unde să muncească; b) se spune când cineva nu-și vede de treabă sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit
- A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) să muncească
- A-și face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-și pierde vremea cu o treabă lipsită de importanță sau cu o persoană care creează dificultăți; a părea că lucrează; b) a-și crea singur încurcături
- A fi în lucru = a fi în curs de fabricare, de executare, de elaborare
- Lucru în (sau pe) bandă = organizare a producției în care obiectele de realizat se deplasează (continuu sau cu intermitență) cu ajutorul unei benzi rulante
- Lucru în lanț = mod de organizare a producției în care obiectul care se lucrează se deplasează ritmic în raport cu echipele specializate de muncitori
- Lucru de nimic = fapt lipsit de importanță, ceva fără însemnătate
- Lucru mare = a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensivă) S-a necăjit lucru mare; c) (determinând un adjectiv, îi dă valoare de superlativ) Frumos, lucru mare
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online