lut

română

Etimologie

Din latină lutum.

Pronunție

• AFI: /lut/

Substantiv

Declinarea substantivului lut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lut	luturi
Articulat	lutul	luturile
Genitiv-Dativ	lutului	luturilor
Vocativ	lutule	luturilor

1. rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, folosită în olărie, în construcții și în sculptură; argilă.
2. pământ.
3. (fig.) cadavru.

Cuvinte derivate

• lutișor
• lutos
• lutui
• lutărie

Cuvinte compuse

• lut verde

Expresii

• A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat

Traduceri

rocă sedimentară moale

engleză: clay (English), loam (English) esperanto: lomo (Esperanto) franceză: argile (français) f. galiciană: arxila (galego) f. germană: Ton (Deutsch) m., Lehm (Deutsch) m.

italiană: argilla (italiano) f. maghiară: agyag (magyar) portugheză: argila (português) f. spaniolă: arcilla (español) f. suedeză: lera (svenska)

Referințe

• DEX '98 via DEX online