membru

română

Etimologie

Din latină membrum, franceză membre.

Pronunție

• AFI: /'mem.bru/

Substantiv

Declinarea substantivului membru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	membru	membre
Articulat	membrul	membrele
Genitiv-Dativ	membrului	membrelor
Vocativ	membrule	membrelor

1. (adesea la pl.) fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular.
2. penis.
3. fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade.

Cuvinte derivate

• membră

Cuvinte compuse

• membru-fantomă
• membru superior
• membru inferior

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului membru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	membru	membri
Articulat	membrul	membrii
Genitiv-Dativ	membrului	membrilor
Vocativ	membrule	membrilor

1. persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular.
2. fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online