realitate
Etimologie
Din franceză réalité < latină realitas, -atis. Confer germană Realität.
Pronunție
- AFI: /re.a.li'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului realitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | realitate | realități |
Articulat | realitatea | realitățile |
Genitiv-Dativ | realității | realităților |
Vocativ | ' | ' |
- existență efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr.
- Realitatea conținută într-o operă literară.
- (fil.; la sg.) materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.
Sinonime
- 1: adevăr, existență, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Traduceri
existența efectivă, obiectivă
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
realitate f.