sărbătoare

română

Etimologie

Din a serba + sufixul -ătoare.

Pronunție

• AFI: /sər.bə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului sărbătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sărbătoare	sărbători
Articulat	sărbătoarea	sărbătorile
Genitiv-Dativ	sărbătorii	sărbătorilor
Vocativ	sărbătoare	sărbătorilor

1. zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important, organizându-se adesea diferite serbări, solemnități, demonstrații etc. și în care de obicei se întrerupe activitatea obișnuită; (p.ext.) zi oficială de odihnă.
2. (art., adverbial) în zilele de sărbătoare.

   Sărbătoarea nu se lucrează.

3. sărbătorire, serbare; festivitate, petrecere.

Cuvinte derivate

• sărbătoresc
• sărbătorește
• sărbători

Cuvinte compuse

• sărbătoarea muncii
• sărbătoare națională
• sărbătoare legală

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor.
• (loc.adv.) În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); (p.restr.) în timpul Paștilor sau al Crăciunului.

Traduceri

Traduceri

germană: Feiertag m (Deutsch)

Anagrame

• sărbătorea

Referințe

• DEX '98 via DEX online