act

română

Etimologie

Din franceză acte < latină actum.

Pronunție

• AFI: /akt/

Substantiv

Declinarea substantivului act
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	act	acte
Articulat	actul	actele
Genitiv-Dativ	actului	actelor
Vocativ	actule	actelor

1. document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligație, identitatea cuiva etc.
2. manifestare a activității umane; acțiune, faptă, fapt.
3. rezultatul unei activități conștiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde către realizarea unui scop.
4. diviziune principală a unei opere dramatice, reprezentând o etapă în desfășurarea acțiunii.

Sinonime

• 1: document
• 2: acțiune, faptă

Cuvinte compuse

• act de acuzare

Cuvinte apropiate

• activ
• activa
• activist
• activitate
• actual
• actualist
• actualitate
• actualiza
• acțiune
• acționa
• acționar
• acționist
• inactiv
• inactual
• inacțiune

Expresii

• A lua act (de ceva) = a declara în mod formal că a luat cunoștință (de ceva)
• A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe
• A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online