amestec

română

Etimologie

Din verbul a amesteca.

Pronunție

• AFI: /aˈmes.tek/

Substantiv

Declinarea substantivului amestec
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amestec	amestecuri
Articulat	amestecul	amestecurile
Genitiv-Dativ	amestecului	amestecurilor
Vocativ	amestecule	amestecurilor

1. reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură, combinație, mixtură.
2. (chim.) produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice.
3. amestecătură.
4. intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință.

Cuvinte derivate

• neamestec

Expresii

• A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din amesteca.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru amesteca.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru amesteca.

Anagrame

• amețesc
• mesteca

Referințe

• DEX '98 via DEX online