anunța

română

Etimologie

Din franceză annoncer < latină annuntiare.

Pronunție

• AFI: /a.nun'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului anunța
Infinitiv	a anunța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	anunț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să anunțe
Participiu	anunțat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința.

   I-am anunțat sosirea mea.

2. a vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare).

Sinonime

• 1: comunica, transmite, vesti, (înv.) porunci, soli

Cuvinte derivate

• anunț
• anunțare
• anunțător, anunțătoare

Traduceri

a încunoștința

catalană: anunciar (català) chineză: 宣布 (xuānbù) (中文) daneză: avertere (dansk) ebraică: להודיע (le'hodya) (עברית) engleză: announce (English) esperanto: anonci (Esperanto) finlandeză: ilmoittaa (suomi) franceză: annoncer (français) germană: ankündigen (Deutsch), verkünden (Deutsch), annoncieren (Deutsch)

italiană: annunciare (italiano), annunziare (italiano) latină: annuntiare (Latina) neerlandeză: annonceren (Nederlands) papamiento: anuncía (Papiamentu) portugheză: anunciar (português) spaniolă: anunciar (español) suedeză: tillkännage (svenska), annonsera (svenska) turcă: bildirmek (Türkçe), ilan etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online