articulație

română

Etimologie

Din franceză articulation < latină articulatio, articulationis.

Pronunție

• AFI: /ar.ti.ku'la.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului articulație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	articulație	articulații
Articulat	articulația	articulațiile
Genitiv-Dativ	articulației	articulațiilor
Vocativ	articulație	articulațiilor

1. legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură.
2. legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod.
3. legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau în jurul unui punct.
4. (rar) articulare.

Cuvinte derivate

• semiarticulație

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• articulatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online