briciola

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină *brisiare. Confer franceză briser.

Pronunție

• AFI: /'briʧola/

Substantiv

briciola f., briciole pl.

1. firimitură, fărâmă (de pâine), sfărâmătură
2. (fig.) bucățică, bucățea

Cuvinte derivate

• sbriciolare

Cuvinte apropiate

• bricia
• briciolo

Vezi și

• pane

Referințe

• Treccani.it