buf
Etimologie
Onomatopee.
Pronunție
- AFI: /buf/
Interjecție
- cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect tare, de o lovitură sau de o explozie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /buf/
Substantiv
| Declinarea substantivului buf | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | buf | bufe |
| Articulat | buful | bufele |
| Genitiv-Dativ | bufului | bufelor |
| Vocativ | bufule | bufelor |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză bouffe.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului buf | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | buf | bufi |
| Feminin | bufă | bufe |
| Neutru | buf | bufe |
- (despre comedii) cu un caracter comic exagerat.
- (despre opere muzicale) care este compus în genul liric ușor.
- (despre actori sau cântăreți) care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(shqip)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /buf/
Substantiv
buf m., bufë pl.
- (ornit.) bufniță (pasăre)