buniță

română

Etimologie

Din bună + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /bu'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului buniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buniță	bunițe
Articulat	bunița	bunițele
Genitiv-Dativ	buniței	bunițelor
Vocativ	buniță	bunițelor

1. bunică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bănuți
• butani
• bănuit
• băunit
• bântui
• intuba

Referințe

• DEX '98 via DEX online