cârpă

română

Etimologie

Din bulgară кърпа (kărpa), sârbocroată krpa.

Pronunție

• AFI: /'kɨr.pə/

Substantiv

Declinarea substantivului cârpă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârpă	cârpe
Articulat	cârpa	cârpele
Genitiv-Dativ	cârpei	cârpelor
Vocativ	cârpă	cârpelor

1. bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ștergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc.
2. scutec.
3. (fig.) om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se spune.

Cuvinte derivate

• cârpuliță
• cârpușoară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capra
• crapă
• parca

Referințe

• DEX '98 via DEX online