căciulă
Etimologie
Înrudit cu kësul'ë din albaneză.
Pronunție
- AFI: /kə'ʧju.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului căciulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căciulă | căciuli |
| Articulat | căciula | căciulile |
| Genitiv-Dativ | căciulii | căciulilor |
| Vocativ | căciulă | căciulilor |
- obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului.
- (fig.) om, persoană, individ.
- Câte cinci lei de căciulă.
- obiect în formă de căciulă (care servește ca acoperământ pentru coșuri, canale etc.).
- partea superioară a ciupercii.
Cuvinte derivate
Expresii
- A-și lua (sau a-și scoate) căciula (de pe cap) = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect
- La așa cap, așa căciulă = cum e omul, așa e și purtarea lui
- A-i ieși (cuiva) părul prin căciulă = a) a i se urî așteptând; b) a o duce greu; a sărăci
- A fi(sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a se simți vinovat
- (Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală
- A da cu căciula în câini = a fi cu chef, a-și face de cap
- (Bun de) să dai cu căciula-n câini = foarte gustos
- Bună ziua căciulă (că stăpânu-tău n-are gură)! = se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online