cădea

română

Din latină cadere.

Conjugarea verbului (se) cădea
Infinitiv	a (se) cădea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cad
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) cadă
Participiu	căzut
Conjugare	II

(v.intranz.) a se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos; a pica.
Am căzut jos.
(fig.) (despre iarnă, ger, seară etc.) a se lăsa, a veni, a se apropia.
(despre ape de munte) a curge repede.
(despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) a se desprinde din locul unde era fixat.
a se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca.
Părul cade pe spate.
a se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa.
(determinat prin "în genunchi", "cu rugăminte" etc.) a se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință.
(v.intranz.) (fig.) a pieri, a muri (în luptă).
(despre orașe, poziții strategice etc.) a ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit.
a avea un insucces, a nu reuși.
A căzut la examen.
(despre guverne, legi etc.) a-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare.
a nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație.
a se arunca, a se năpusti asupra cuiva.
a intra în... (sau sub...), a fi cuprins de...
A căzut în extaz.
a se situa, a se afla.
Satul cade pe malul Dunării.

Accentul cade pe prima silabă.
(la ghicitul în cărți) a se arăta, a se vedea, a reieși.
(v.refl. unipers.) a reveni cuiva, a se cuveni.
Partea aceasta mi se cade mie.
a ședea bine; a se potrivi.

A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi
A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea
A-i cădea cuiva (cu) drag (sau la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag
A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat
A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii
A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea
A cădea la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înțelegere

a pica