cărucior

română

Etimologie

Din căruț + sufixul -ior.

Pronunție

• AFI: /kə.ru'ʧjor/

Substantiv

Declinarea substantivului cărucior
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărucior	cărucioare
Articulat	căruciorul	cărucioarele
Genitiv-Dativ	căruciorului	cărucioarelor
Vocativ	căruciorule	cărucioarelor

1. trăsurică în care sunt plimbați copiii mici; căruț.
2. vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț.
3. subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online