cangur
Etimologie
Din franceză kangourou < engleză kangaroo. Provine din limba indigenă australiană Guugu Yimidhirr gangurru.
Pronunție
- AFI: /ˈkan.gur/
Substantiv
Declinarea substantivului cangur | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cangur | canguri |
Articulat | cangurul | cangurii |
Genitiv-Dativ | cangurului | cangurilor |
Vocativ | - | - |
- (zool.) (Macropus giganteus) mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii când sunt mici.
- (argou) moldovean care umblă prin țară în căutarea unui loc de lucru.
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
(català)
Variante
Etimologie
Din engleză kangaroo < limba indigenă australiană Guugu Yimidhirr gangurru.
Pronunție
Substantiv
cangur m., cangurs pl.
- (zool.) cangur
Vezi și
Substantiv
cangur m.f., cangurs pl.
- îngrijitor sau îngrijitoare la copii, bonă, dădacă