cascadă
Etimologie
Din franceză cascade < italiană cascata ("cădere").
Pronunție
- AFI: /kas'ka.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului cascadă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cascadă | cascade |
| Articulat | cascada | cascadele |
| Genitiv-Dativ | cascadei | cascadelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii.
- (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
- succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
- cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.
Sinonime
- 1: (geogr.) cataractă, cădere de apă, (pop.) săritoare, șipot, urlătoare, (reg.) duruitoare, (prin Ban.) burău, (Transilv. și Maram.) sărită, (prin Ban. și Transilv.) săritură, (înv.) povornitoare
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat și prelungit
Traduceri
cădere naturală de apă de la o mare înălțime
|
|