certa

română

Etimologie

Din latină certāre („a certa”).

Pronunție

• AFI: /ʧer'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) certa
Infinitiv	a (se) certa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cert
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) certe
Participiu	certat
Conjugare	I

1. (v.refl. recipr.) a se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere.
2. a rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra.

   S-a certat cu toți prietenii.

3. (v.tranz.) a mustra, a dojeni.

   L-a certat cu asprime.

4. (v.tranz.) (înv.) a pedepsi.

Sinonime

• 1: se gâlcevi, se ciorovăi, se ciondăni
• 2: se învrăjbi, se supăra, (pop.) se bălăbăni, se gâlcevi, se sfădi, (înv. și reg.) se pricinui, (reg.) se cârti, (se) pricini, (Mold.) se cârcoti, (prin Olt.) se rohoti, (înv.) se pârî, se prici, se prigoni, (fam. fig.) se strica
• 3: admonesta, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, (livr.) apostrofa, (pop. și fam.) beșteli, muștrului, ocărî, probozi, (pop.) sfădi, sudui, (înv. și reg.) înfrunta, oropsi, stropoli, toi, (reg.) cârti, tolocăni, (prin Mold.) (-i) bănui, (Olt.) docăni, (prin Mold.) mogorogi, (Mold. și Bucov.) moronci, (Bucov.) puțui, (Mold.) șmotri, (Olt. și Ban.) vrevi, (înv.) preobrăzi, prihăni, probăzui, prociti, (fam. fig.) săpuni, scutura
• 4: pedepsi

Antonime

• a certa: lăuda
• a se certa: se împăca

Cuvinte derivate

• ceartă
• certare
• certat
• certăreț, certăreață

Paronime

• cert

Expresii

• A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral
• A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic
• A se certa ca la piață = a se certa violent, folosind cuvinte triviale

Traduceri

a se lua la ceartă

arabă: شجر (العربية) (shajara), تشاجر (العربية) (tashaajara) armeană: վիճել (հայերեն) (vič̣el) bulgară: споря (български) (sporja) catalană: barallar-se (català), discutir (català) cehă: hádat (čeština) (se) chineză: 吵架 (中文) (chǎojià), 拌嘴 (中文) (bànzuǐ) daneză: skændes (dansk) ebraică: טען (עברית) (ta'án) engleză: quarrel (English), squabble (English), argue (English), altercate (English), row (English), argufy (English) estoniană: tülitsema (eesti) finlandeză: riidellä (suomi), kinastella (suomi) franceză: se chamailler (français), se disputer (français), arguer (français) galiciană: discutir (galego), pelexar (galego) germană: streiten (Deutsch) greacă: καβγαδίζω (Ελληνικά) (kavgadízo), τσακώνομαι (Ελληνικά) (tsakónomai), επιπλήττω (Ελληνικά) (epiplítto)

islandeză: rífast (íslenska) italiană: litigare (italiano) japoneză: 言い争う (日本語) (iiarasou), 口論する (日本語) (kōron suru), 口喧嘩する (日本語) (kuchigenka suru) maghiară: veszekszik (magyar), veszekedik (magyar) neerlandeză: bekvechten (Nederlands), ruzieën (Nederlands), ruzie maken (Nederlands), redetwisten (Nederlands), twisten (Nederlands) norvegiană: krangle (norsk), kjekle (norsk) poloneză: kłócić się (polski) portugheză: discutir (português) rusă: ссориться (русский) (ssórit’s’a), спорить (русский) (spórit') scoțiană: connsaich (Scots) slovenă: prepirati (slovenščina) (se) spaniolă: reñir (español) suedeză: gräla (svenska), bråka (svenska) turcă: kavga etmek (Türkçe), çekişmek (Türkçe), bozuşmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din certo.

Pronunție

• AFI: /'ʧɛrta/

Adjectiv

certa

1. forma de feminin singular pentru certo.